|
Cea mai lunga noapte!
|
De mai bine de doi ani, cea mai lunga noapte este vinerea, pentru ca sunt la Malibu, unde dansez pe ritmuri de hip-hop si R&B. Mai nou, avem un nou Dj, unul timid, modest si priceput. Faibo x.
Mixuri celebre, piese care nu vor muri niciodata, distractie pana dimineata, prieteni noi, prieteni vechi regasiti, toate glazurate cu curcubee de zambete, aburi si lumini.
Petrecere sustinuta de MUZICABUNA.RO!!!
Va astept si pe voi, in seara aceasta, sau in fiecare vineri, in Piata Amzei nr 1-2, in incinta teatrului Ion Creanga, la o petrecere fara concurenta!
|
Razva Mazilu la Opera Romana
|
Ieri am participat la un eveniment extraordinar. Este vorba despre spectacolul caritabil pe care il organizeaza Razvan Mazilu in fiecare an, pentru sprijinirea liceelor de dans din Romania. Un gest admirabil, mai ales pentru ca la evenimentul din acest an au participat nume sonore, oameni care mi-au facut o mare placere.
Anuntat la ora 20.00, spectacolul a inceput pe la si jumate, cu povestea unei eleve si implicit a liceului de coregrafie din Bucuresti. Un panou urias in spatele scenei a putut difuza secvente din exterior, ziua de lucru a unui balerin, problemele de la liceul de dans si - un deliciu - Marcel Iures, citind din Jurnalul lui Nijinski.
Au dansat, fireste, Razvan Mazilu, Monica Strat, Marius Urzica impreuna cu echipa de balet sportiv, Monica Petrica (care este in top trei cele mai slabe femei din lume), elevii liceului de coregrafie, Monique Schnder (care a avut un moment exceptional, o trecere prin viata de la nastere pana la moarte, amuzant, dinamic), Minunatul Gigi Caciuleanu, iar in final, au cantat cei de la Vita de Vie o piesa frumoasa... Praf de Stele. Eveniment prezentat de nelipsita Mihaela Radulescu, care a incercat sa fie Andreea Marin prin tonul cald si umorul auto-impus, a durat trei ore si a fost un succes.
Muzicici alese pe fundal, emotie si din public, si dinspre scena, aclamatii si buchete de aplauze...
Din cand in cand, pe panoul elecrtic aparea cate o intrebare de genul: "De ce nu cade soarele?" sau "Cand stii ca ai devenit om mare?", intrebari la care am tinut sa raspund, macar pentru a-mi demonstra, inca o data, ca cele mai simple lucruri sunt, de fapt, cele mai complicate.
Frumos eveniment, iar pentru cei care stiu despre incidentul cu "tinuta necorespunzatoare", vreau sa spun ca la Opera Romana nu se cere costumul la dunga, ci sensibilitate si pofta de frumos...
|
Premii si... award-uri...
|
In timp ce pe piata muzica romaneasca se duc lupte pentru un amarat loc in Top 10 Eurovision, intreaga industrie muzicala internationala se lafaie in premii.
Nu conteaza ce anume se premiaza, ideea este ca in fiecare an exista zeci de ceremonii care omagiaza toate genurile muzicala si geniile aferente. Incepand cu premiile Grammy, care au zeci de categorii, de la hip hop, la jazz si polka, la World Music Awards, MTV Video Awards, Europe Music Awards, American Music Awards si chiar Oscaruri care acorda distinctii pentru cea mai buna coloana sonora. Ceremoniile fastuoase si sclipitoare aduc la extaz fani care se inghesuie cu luni inainte de spectacol sa isi cumpere un bilet, indiferent de pret.
La noi, ca artist, nu exista premiu mai mare decat satisfactia publicului. Sigur! Singurele ceremonii care aduc, cat de cat, cu o premiere a celor mai buni din cei mai buni, se dovedesc - cu consecventa - a fi dezamagiri. Fie ca e vorba de organizare sau... eternele sonorizari proaste, fie vorba de discuri care sar cand e piesa mai interesanta.
Asa ca, singura modalitate de a onora activitatea unui cantaret, ramane achitarea onorariului pe care ti-l transmite impresarul, telefonic, fara sa incerci sa il negociezi si sa te bucuri daca respectivul ajunge la timp la eveniment.
La toate astea se adauga tragismul faptului ca in industria muzicala romaneasca vanzarea de albume lipseste complet si cu desavarsire, asa ca acordarea unui disc de platina sau macar de aur devine posibila numai daca te cheama Cleopatra Stratan, ai cinci ani si in jurul tau se zvoneste ca parintii tai te exploateaza ca sa se imbogateasca.
Pentru continuarea articolului, cumparati revista MyBand.
www.myband.ro
|
Incepusem sa uit. Sau am stiut vreodata?
Unele lucruri trebuie sa aiba contact, intr-un fel sau altul, cu viata ta. Ieri am dat de doua dintre ele. Sau, altfel spus, ieri am consumat doua dintre ele. "Pentru nimic in lume", de Friedgard Thoma, o carte intre copertele careia se aduna corespondentele de un un deceniu ale lui Cioran cu acesta doamna distinsa. O lucrare ce transpira de romatism, pasiune istovitoare si miros de boem... Depresivul si maladivul Cioran arata aici ca un adolescent (desi corespondentele se intampla cand el avea de la 70 de ani, pana la moarte), chinuit de pasiuni, ganduri, incertitudini si surprinderea faptului ca un suflet mereu auto-conceput solitar nutreste dor de strangeri de mana...
Mi-a placut, nu atat pentru ea cat pentru ceea ce a putut sa nasca in mine. Daca te uiti la un film de dragoste, ti-e pofta sa te indragostesti... Imi amintesc ca, adolescenta fiind, imi imaginam ca sunt Nikita (nu scarbosenia asta incurabila), si de ma simteam invicibila de fiecare data cand blonda mai omora pe cate cineva...
"Pentru nimic in lume" mi-a adus aminte de noptile in care umpleam caiete cu poezii si de chinurile prin care imi treceam sufletul iubind iubirea, fara un iubit real...
Daca ar fi sa extrag ceea ce mi-a placut cel mai mult, as scrie urmatoarea replica: "este mai bine sa iti vizitezi mormantul in timpul vietii, decat dupa ce se termina". E un indemn optimist, cu tot sarcasmul, care spune atat de frumos ca trebuie sa te pregatesti pentru moarte si sa iti ingrijesti sufletul, nu de alta, dar dupa moarte merita si el eterna clipa de liniste...
Cartea se termina cam asa:
Viata se poate sa nu fie simpla. Dar moartea ar fi putut fi mai simpla, daca la un moment dat ne-am fi decis sa ne sinucidem. Asta e punctul nodal: Cand trebuie sa fim in stare sa o facem?
Cioran nu a fost in stare.
Iubirea nu compromite niciodată, iubirea distruge; memoria noastră îl reține întotdeauna pe cel care iubește mai mult -pierzătorul-, pentru că el a trecut prin iad. Corespondența lui Emil Cioran cu Friedgard Thoma surprinde momentul limita cand spiritul a toate negator descoperă afirmația și și-o asumă; când Hyperion e gata sa se lepede de nemurire pentru a-și trăi derizoriul "noroc" al cercului stramt. Pentru nimic în lume e un posibil pandant al lui Mai presus de orice - cartea unei scadențe sau a unei revelații când omul îi da cu tifla geniului strigându-i în față: "Vezi ca exist!". Așadar alt Cioran. Un septuagenar adolescent îndragostit brusc de viața.
NORA IUGA
Spuneam de doua lucruri. Al doilea este filmul "Slumdog Millionaire", pe care am fost obligata sa il vad (da, nu prea imi plac filmele...). Este minunat. N-as putea sa il povestesc, as strica povestea. Trebuie sa spun ca l-am vazut cu castile pe urechi, in timpul in care baietii se bateau (un joc, ceva:P), iar eu ii speriam din minut in minut cu reactiile mele sonore:))
|
Cinci ani pe 5 ianuarie
Daca este luni, daca este 5 ianuarie, inseamna ca m-am intors la munca, dupa o vacanta (desi se spune concediu printre oamenii cu salariul fix) de doua saptamani. Mi-a fost infiorator de greu sa ma trezesc si sa nu par morocanoasa. Oricum boticul meu umflat de nesomn arata ca un dispozitiv de desfundat canale.
Am pornit si astazi in aventura care se numeste viata mea (de-ar fi a mea). Putin adevar, putina fantezie, trece timpul. Si cand a terminat de trecut, plangi ca nu mai este. Ciufuti sunt si astia de se numesc oameni.
Un ger cumplit la primele ore ale diminetii. Aia mica ma astepta la intersectie. Am luat-o de mana si am urcat intr-un taxi. Trebuia sa ajungem la gradinita, unde urma sa vorbesc cu educatoarea ei. Mi s-a plans zilele trecute la telefon, ca Ana nu este cuminte (atata stiu si tampitele astea de educatoare sa spuna), ca face numai rautati (pai daca nu este cuminte, se intelege) si ca ar fi cazul sa trec pe la gradinita (care este un apartament opac din Drumul Taberei) si sa discutam. Educatoarea - o scorpie batrana, care toata viata s-a inconjurat numai de tanci de 5 anisori, ca sa nu se simta cumva complexata de vreun creier mai mare ca al ei.
Am intrat in apartamentul/gradinita si am vazut-o asezata intr-un fotoliu din piele... namila. M-am prezentat politicos (trec destul de rar si nu as fi vrut sa se creeze confuzii) ca fiind mama Anei. I-am spus ca am jumatate de ora la dispozitie ca sa discutam. Ma rugat sa iau loc. Pe un scaunel de copii, fireste. Probabil ca monstrul se simte mai bine stiind un om matur pe un scaunel colorat, pentru copii. Poate simte ca il imobilizeaza, astfel...
Scumpa doamna, incepe ea, nu stiu cum sa pun problema, ca nu cumva sa vi se para iesita din comun. Fiica dumneavoastra... vreau sa spun Ana, are un comportament... cum sa spun... bizar. (Ce cuvant nou a invatat doamna educatoare...)
Ce vreti sa spuneti? intreb
Cum sa pun in cuvinte... Ana este un copil foarte istet, foarte talentat, dupa cum ati vazut anul trecut, a primit rolul principal in serbarea anuala (adica a avut patru replici, nu trei, ca ceilalti), dar... injura. Adica... vorbeste urat cu fiecare din baieteii din grupa ei (e foarte ciudat sa auzi un munte carnivor, de carne, spunand baietei...) si uneori ii scuipa, acuzand faptul ca ei nu sunt fete. Ma gandeam ca... poate... este bine sa stiti si sa purtati o discutie cu ea. Nu este nimic rau in a fi baietel (iarasi), pana la urma si tatal ei tot baietel este.
Aici a trebuit sa o intrerup.
Tatal ei este barbat, doamna, nu baietel, iar daca dumneavoastra continuati sa tratati acesti copii ca pe niste retardati, o sa va raspunda intocmai.
Fireste ca nu aveam dreptate. Numai ca nu suportam ca cineva sa o acuze pe Anuta mea de nimic. Pur si simplu nu suportam. Am luat o mutra acra si i-am promis monstrului ca o sa vorbesc cu fiica mea.
Dar, imi spune, stiti carui fapt se datoreaza acest fenomen? (ete na, era si psiholog, pana una alta...)
Nu stiu doamna, eu nu am auzit-o niciodata vorbind urat, ba mai mult, nu vorbeste foarte mult...
Am plecat din apartamentul/gradinita cu inima strnsa. Poate ca nu sunt eu o mama buna, poate ca deja incep sa o pierd printre degetele mele groase de voleibalista. Mi s-a ridicat parul in cap numai la gandul ca peste cativa ani va merge la scoala. Sa vezi acolo distractie...
Am iesit cu ea pe scarile blocului si i-am povestit ce mi-a spus doama Dragan.
"Mamicu', nu este decat o femeie mare si batrana care ne confunda si care, oricum, ne trateaza ca pe niste animalute mici, dagutze si pufoase. Nu o suport. Oricum (asta era noul ei tic), cred ca nici nu vorbea despre mine. Eu nu vorbesc urat cu baietii, l-am batut pe Andrei pentru ca nu mi-a dat creionul, dar cam atat..."
Vorbea prea corect, prea argumentat ca sa o cred.
Ana, tie iti plac baieteii?
Nu prea, dar nici tie nu iti plac cainii, iar asta nu te face sa ii injuri pe toti nu?
Nu, doar pe unii...
Asa si eu. Numai pe Andrei. Plus ca are buzele mereu rosii, parca s-ar freca cu zapada inainte sa intre in gradi.
Iti displace?
Ma enerveaza.
De ce?
Pentru ca are 6 ani si se lauda cu asta. Si pentru ca are ochii prea negri pentru gustul meu.
Gustul tau?
Da, am si eu un gust, nu? Ce, tu nu ai?
Ba eu am, dar tu ai cinci ani.
Da am, nu unul, nu doi, cinci.
Ana, te rog mult, nu il mai injura pe Andrei.
De ce sa nu il injur?
Pentru ca nu se cade.
Bine.
Bine? Gata, am rezolvat?
Pana la 18 ani trebuie sa ma iau dupa ce spui tu ca se cade. Asa se cade, doar esti mama mea.
Multumesc.
Apoi am ajuns la serviciu si m-am chinui la un articol despre preludiu.
|
Cu dreptul in 2009
 Am petrecut la Bellagio, cu oameni dragi alaturi, dupa cum spun si pozele. Imi pare rau ca nu au fost toti oamenii dragi mie alaturi, dar nu poti avea tot ce iti doresti in viatza, nu?
Oricum a fost splendid, am baut suficient, am mancat la fel de suficient, am dansat pe tot felul de melodii. Bellagio este un club foarte marfa, erau acolo o tona de pitipoance, dar si oameni in varsta si tigani si copii si batausi si tocilari...
Acum imi doresc sa ma adun si sa fiu gata sa ma surprind temeinic in anul care vine, cum ar veni...
Luminile s-au aprins inca o data pe o scena prea mare pentru visele ei mari. Bubuituri de termometre cu temperaturi prea mici, imbratisari si pupaturile de final, golul unui nou inceput, desi nu se simte ca un sfarsit. Mai degraba ca o trecere. Da Doamne sa avem putere sa o luam tot in sus si anul asta...
Asa, multumesc Catalinei pentru telefonul cu functii "frumoase" pe care mi l-a achizitionat, astfel incat am fost capabila sa scot partile proaste si luminile slabe din poze... Traiasca programul de editare!
In alta ordine de idei, la muuuulti ani Danutza, sa cresti mare si sa il faci pe Eugen mandru de tine!
|
Cu ganduri bune, pentru 2009!
|
Vreau sa multumesc tuturor celor care au sustinut site-ul Muzicabuna.ro, prin interes, prin comentarii si prin participare activa. Desi suntem in vacantza cu totii, exista useri care inca mai dezbat pe forum, prieteni care pun intrebari pe mail, s.a.m.d.
Pentru cei care impartasesc aceleasi crezuri muzicale si calitative cu mine, le doresc un an ferit de necazuri, implicit criza, plin de bucurii, muzicabuna, ganduri bune, zambet si iubire.
In alta ordine de idei, o sa petrec revelionul intr-un club unde vor concerta si cateva din vedetele autohtone. Asa ca, abia astept sa ii vad si sa carcotesc pe marginea prestatiei lor. Asta daca aburii de alcool nu vor fi prea densi...
Party up! Si ne vedem (citim) la anul... Nou.
|
Televizorul... prosteste poporul
|
Nu ca ar fi asta vreo noutate, insa am auzit zilele trecute cum ca in niste culturi (nu dau nume, sa nu defavorizez oameni) televizorul este interzis. Daca in urma cu cateva sute de ani religia era cea mai mare metoda de a prosti masele consumatoare, acum treaba asta se numeste televiziune. Mai mult, sunt targetate pe genul de fraieri pe care sa-i tina de vorba. Televiziuni de divertisment, de sport, de femei, de stiri (da, sigur), pt animale, pt copii... Pentru tot omul exista o televiziune care sa-l tina de vorba si care sa-l prosteasca, doar, doar nu s-ar prinde care este realitatea.
Ma uit si eu la televizor, fireste ca la Mircera Badea (desi, uneri, mult este prea mult), la sitcomuri si pe posturile muzicale. Ma uit pe Mtv de cand sunt mica, nu acum, ca as avea vreo treaba cu muzica buna. Nu stiu cum era inainte, dar acum fara muzica nu faci nimic. O cina romantica cu iubita, bagi muzica de ambianta. Te aduni cu baietii sa beti ceva, bagi muzica de party, stai dimineata adormit la o cafea, bagi un radio tanar si care sa nu te plictiseasca. Muzica. Muzica. Muzica. Vreau sa cred ca ne refugiem in muzica pentru ca, inainte de orice vinde (pentru ca vinde) stari, si nu atat de multe mesaje subliminale. Sunt si piese sociale, anti criza economica, anti presedinti albi, dar daca nu ar suna bine... cui i-ar mai pasa care e mesajul?
Voila, la 11,30, luni seara, avem Bring the Noise pe U, o emisiune cu femei subnutrite si caterinca, pe Mtv, si un concert live (trist, de data asta) pe Vh1. Mi-ar fi placut sa am Mtv Base, sau macar Music Channel, sa o vad pe duduia aia hiper celebra care face gafe pe Youtube. Oricum, azi am primit pe net bancuri facute dupa tipa aia. Alinutza e pantaloni scurti. Daca tot nu e nimic pe care sa iti plangi si tu suferitele, sau macar sa batzai din fund, esti nevoit sa te intorci pe posturile serioase. Film, publicitate, Mircea Badea, stiri, publicitate, nasul pe B1, concert Rihanna pe Acasa. In ordinea asta. Aici ma opresc, pentru ca femeia are un costum ca o batista, asa ca ignoram latimea fruntii, si canta despre umbrele. Bun... nu, era numai un promo. Inapoi la muzica. Mai devreme era Xtina, acum Britney. Cat de penibila e piesa aia a ei. O tipa (care nu sunt eu) spunea ca avea toata increderea ca Britney a facut o boala si ca o sa ne scuteasca. Well, nu! Iata!
Si uite asa, mai trece o seara in care, daca televiziunea nu ar fi fost altceva decat instrument de taiat frunze la caini, ... as fi mers la culcare putin mai desteapta. In schimb, nu sunt decat putin mai ignoranta.
|
Coma Light - Un album Bun
|
Lansat din luna iulie 2008, albumul "Coma Light" e unul indraznet, continand 11 piese, toate unplugged. Pentru cei care nu sunt fani ai genului, nu exista decat un singur sfat: ascultati-l si o sa va schimbati parerea despre ceea ce voi cedeati ca nu va place
Diferenta dintre "Nerostitele", lansat in 2006, si "Coma Light" este evidenta si, in acelasi timp, surprinzatoare.
Inventiva a fost ideea lansarii gratis a albumului on-line, ceea ce nu a facut decat sa creasca popularitatea baietilor, astfel incat "Coboara-ma in rai" sau "Morphine" pot fi ascultate nestingherit de toata lumea. Stim ca banii se fac din concerte si mult mai putin din cumpararea efectiva a albumului. So, oamenii au luat-o pe scurtatura. Au dat gratis muzica, spre downloadare. Si bine au facut, pentru ca se pare ca nu duc lipsa de concerte
ersurile sunt mai mult poezii: "Da-mi voie sa imi sorb din tine leacul pentru amor
Da-mi liniste sa adorm / Da-mi voie sa fiu orb si sa ma satur din tine doar
Da-mi voie sa te rog.." (Culori) Asa ca, oricat de mult ai incerca sa gasesti ceva care sa nu iti placa, nu ai sa reusesti. Din opera bine realizate, cei mai multi sceptici devenind credinciosi.
|
Muzica buna e...relativa?
|
Reusesc sa am discutii in contradictoriu, cel putin o data pe saptamana, cu cate cineva, care are impresia ca ceea ce el asculta este muzica de calitate.
Acum, eu sunt foarte suparata din cauza remarcilor unor oameni care au senzatia ca detin adevarul suprem. Fratilor, eu ascult muzica neagra si nu sustin sus si tare ca aici se termina muzica, cum nici jazz-ul nu este singura sursa a genurilor contemporante. As fi cel putin stupida sa spun asta, asa ca nu o spun. Mi-ar placea ca mai multa lume sa poata avea deschiderea necesara sa recunoasca ca nu sunt centrul universului, lideri de opinie si nu este neaparat nevoie ca ceea ce tu sau el asculta sa fie ratiunea unanima in materie de muzica.
Ba, mai mult, sa ne gandim la fanii Banica, care sunt multi si de toate conditiile sociale, speciile si genurile... Ce? Asta inseamna ceva? Inseamna ca omul canta pentru mase. Nu ca este inovator sau deosebit. Geniile se evidentiaza printr-un stil propriu, iar o imitatie a lui Elvis nu are nimic genial in ea. Cum nu au nici toti componentii trupelor de baieti, de dupa Backstreet Boys, pentru simplul motiv ca nu vor face decat sa copieze un gen, un stil si un look.
Asa ca raspunsul pentru titlul meu pare a fi DA! Este relativa, intr-adevar, daca excludem gunoaiele si gainariile.
|
|
