Din ciclul 'dezolant dar adevarat' prezentam astazi hip hop pacifist cu bebelusul gigantic si corul orbilor reformati.
Ungaria, ce odata facea parte din gloriosul Imperiu Austro-Ungar, este tara in care rapper-ului Speak i-a fost furata suzeta in copilarie. Cu totii am trecut prin astfel de momente dar am gasit puterea interioara de a depasi momentul. El, bebelusul ce inca nu si-a revenit in urma traumatizarii infantile, este vizibil mai lent la vorba si la gand, si ca orice artist care se respecta, isi exorcizeaza demonii interiori prin muzica. Drama lui este, in fond, a noastra a tuturor, sau cel putin asa incearca George Bush sa ne covinga: razboiul si teroristii.
Clipul se inscrie in categoria mortuar-simbolica. Cum era de asteptat, Speak canta prin cimitir iar in final agreseaza un porumbel. Constient insa de valoarea lui de rapper, nu poate renunta la masina argintie din dotare.
Intr-o incercare timida dar sincera de a contribui la gasirea lui Osama 'Batman', Speak, flancat de micii pionieri cantatori, face o incursiune succinta in meandrele teoriei razboiului just. Cu inteligenta lui emotionala si probabil cu aportul lui Michael Moore, Speak a dezlegat enigma razboiului: biznis-ul. El ii roaga sa se opreasca, eu il rog pe el sa se opreasca.
Luati loc, faceti-va comozi: craii banateni ai gangsta rapului ne iau cu asalt. In stilul deja consacrat de Alex, Smiley si Andreea Balan, clipul incepe pe un acoperis, la apus, Paul si SRG latrandu-si onomatopeele inspre Arad.
Intr-o abordare pe alocuri animalica, cele doua talente impunatoare rimeaza despre barbatie, prieteni, bani, si deci despre prieteni pierduti din cauza banilor. Despre femei, foarte putin de data asta; ele sunt din nou curve. In ciuda faptului ca sunt doar ei doi, Paul si SRG, din cand in cand apare o femeie zbuciumata in rosu care ne avertizeaza ca 'in lumea asta toti traim, orice s-ar intampla'. Pentru a ramane cu discutia la nivelul intelectual avansat al piesei, as aduce obiectia ca daca s-ar intampla sa murim, n-am mai trai, dar despre asta, alta data.
Masculii au bunul simt sa copieze videoclipurile americane de acum 10 ani. Astfel exista doar doua decoruri: la piscina, cu fetele si in parcarea plina de masini (de lux?). Dupa cum se vede clar prin maieul mulat al lui Paul, si se intelege din flow, idolii lui sunt Lennox Lewis si Mike Tyson. Nutresc speranta ca nu l-a cunoscut inca pe Oprisan, despre care eu cred ca e mai bun. Putin demoralizat si arborand o mustata dubioasa, SRG este posesorul unei constitutii fizice mai fragile, care nu-i permite sa gesticuleze la fel de fluent ca hommie-ul Paul
Pentru cei ce nu inteleg inca dulcele grai al maestrilor, spicuim:
Ca un virus mortal
In impact frontal
Provoc unda de soc
La nivel muzical
In cazul in care tinerii simt nevoia aprofundarii meandrelor versificarii, la 30 de km de blocul lor exista un profesor bun, cu ochelari.
Florin Minune si Frankfurt - Pumnii mei, minte nu are!
Cineva definea odata perfectiunea unei opere de arta ca acel moment in care iti dai seama ca nu trebuie sa mai elimini sau sa mai adaugi ceva. Dupa acest standard, aplicabil in sculptura, Florin Minune si Frankfurt au atins perfectiunea cu hitul lor "Pumnii mei minte nu are". Niste suflete haine au incercat sa-i schimbe numele in "Pumnii mei, minte nu au" tocmai pentru a-i rapi lui Florin Minune gloria ce pe drept cuvant i se cuvine pentru eludarea cu gratie de badigard a acordului subiectului cu predicatul.
Studioul HI-Q a fost locul de concepere a minunii. Imi dau seama ca orice comentarii sunt pur si simplu inutile asa ca ma voi rezuma la a selecta pasajele lirice preferate, in care mi se pare ca se regaseste ceva din filosofia mea personala de viata. Mai mult, in momentele de introspectie am hotarat ca Florin Minune canta de fapt despre mine si blogul meu.
Am si eu o pasiune
Sa bat cat mai multa lume
Minte multa nu se cere
Prost sa fii, sa ai putere
Ca salariul eu mi-l iau
Pentru pumnii care-i dau
Badigard ca mine nu-i
Aplic legea pumnului
Stau la usa ca buldogul
S-a astept sa greseasca prostu'
Fac doi pasi si-o saritura
I-am rupt dintii din gura.
Videoclipul e filmat intr-o bodega, singurele cadre in aer liber sunt cele cu Florin si palcul lui de badigarzi, intr-un sprint plin de masculinitate. Un rocker e batut, altul fuge in clasicul still las al rockerilor. Fete danseaza. Fetele il vrea pe Florin. Florin danseaza si el dar cu masura, ca un badigard ce se respecta.
Dupa am vazut acest moment muzical greu de clasificat m-am confruntat cu o dilema morala. Cel mai greu mi-a fost sa nu mai privesc in gol si sa nu ma mai legan, chemand-o pe mama. Apoi m-am gandit la Harry Potter si am prins curaj sa infrunt din nou vicisitudinea vietii si sa rezist tentatiei de a fugi din tara. Am hotarat ca Alex Filip, piticul rosu-negru al tentativei de mai sus e Cap-de-mort, eu sunt Harry, iar muzicabuna.ro e locul unde noi de duelam cu baghetele noastre magice.
Sa nu ma abat de la talentul serii insa. Din punct de vedere socio-economico-politic, piesa este o actualizare a indelungatei traditii medievale a bufonilor/scripcarilor de la curte. In vremuri de demult, regele/ducele/lordul/Ceausescu/bastanul isi angaja cativa artisti, de preferinta fara principii, pentru a-l elogia (vezi Paunescu). In vremurile capitaliste in care ne taram existentele noastre mizere, monarhul-dictator a fost inlocuit, evident, de patron.
Ajungem asadar la personajul principal al chinurilor noastre: Seba. De profesie, Seba e patron, probabil absolvent de ASE. In plus, Seba nu e nici gras nici slab, ceea ce in ziua de azi il face the next best thing dupa Adrian Copilul Minune. Ca un mesteacan, Seba a pornit de jos si s-a ridicat frumos, fiind chinuit prin strofa a doua de oaresce dileme interioare: sa plece? sa ramana?. Esentiale pentru intelegerea mesajului sunt cadrele cu fructele in parg, semn de bogatie si prosperitate.
Dubiosenia majora apare cand realizezi cu stupoare ca videoclipul e filmat intr-un parc public, nicidecum in gradina impunatorului palat de pe imensa mosie a potentului patron. Astfel, in timp ce Alex Filip si buzele lui isi fac meseria, pe aleile din spatele protagonistilor se plimba batranei. Spre sfarsit apare si Femeia (lu' Seba) cunoscuta popular sub numele de Nevasta facatoare de copii. Aparitia ei e episodica, exemplificand rolul modest al femeii in societate.
Partea de dans in mod clar nu a fost supervizata de Simplu. Seba o fi el patron dar nu are ritmul in sanje.
Dupa cateva luni de vizualizari intense pe youtube, Assasin si MoMoney ajung si pe muzicabuna.ro. Din nou hip-hop, din nou dezolant. Partea cea mai proasta este ca refrenul acestei piese iti ramane in cap, alaturi de oribila intrebarea cine dracu e Oprisan?
Intregul experiment muzical pare rupt din spectacolele de Craciun ale scolilor pentru copii cu deficiente de dezvoltare mintala. Miscarile 'gangsta' demonstreaza, pentru a mia oara, ca intr-adevar ne tragem din maimute. Baietii ofera chiar veriga lipsa. Astfel, brigada celor 2 (doi) bravi poeti de cartier isi filmeaza schingiurile artistice in pustiu, poate pentru a ne lamuri pe toti cat de bine e la ei in cartier.
Versurile ne permit sa penetram mai adanc in universul psihozei lor, pentru a intelege cat de omnipotenti sunt. Idei principale: fetele ii doresc, fraierii vor sa fie ca ei, ei sunt cu Oprisan (?!). Eterna drama a adolescentului neinteles de parinti.
Sper inca ca lui Oprisan sa-i vina mintile la cap si sa le explice tinerilor brigadieri unde si cat de mult gresesc. In imaginatia mea explicatia are loc noaptea tarziu, intr-un gang intunecat iar Oprisan ii inghesuie acolo, facandu-i sa-si regandeasca orientarea sexuala.
In ultima vreme cred ca am ascultat prea mult hip hop spiritual caci am inceput sa am niste deprinderi stranii. Una din ele se concretizeaza intr-o chemare la arme a mintilor luminate ce citesc acest blog. Dragilor, redactia de critica muzicala a site-ului muzicabuna.ro va solicita ajutorul, sprijinul si atentia.
Eu functionez pe principiul "muzica proasta nu e rea, ea te ajuta sa intelegi jazz-ul". Nu te ajuta propriu-zis, ci doar iti potenteaza cunoasterea. Ca sa intelegi sublimul, trebuie sa identifici abjectul, asta e ideea.
In spiritul acestei idei, astept sugestii. Exista intr-un loc ascuns al youtube-ului piese foarte FOARTE proaste. Pot fi rock, hip-hop, manele, pop, dance sau doom metal ambiental, imi este indiferent. Proaste sa fie, eu le doresc!
Va invit deci sa lasati mesaje sau comentarii cu propunerile voastre si intre doua adunari de anarhisti si o sacrificare satanista de animale, le voi gratula cu privirea si auzul. Lasati deci muzica proasta sa vina la mine!
Sambata dimineata, am zburat 2 ore, mai urmeaza inca una. Tranzit. Am plecat la 6.30 si am ajuns la 6.15.Am castigat o ora, o sa traiesc mai mult azi; probabil o sa-mi dorm ora castigata. In tranzit, ca si mine, multi rusi urati, o fetita blonda, rusa si urata, neasteptat de urata, un tanar, probabil roman, se uita la accidente de masina reale pe youtube, o femeie incerta doarme pe doua scaune albastre jumate. Tranzit. Suntem amplasati cu totii vis-a-vis de un duty free shop: Travel Value, Lucky Strike, discount shop, vorba aia. Din cand in cand zumzetul enervant al tranzitarilor dezumanizati e interupt de vocea si mai dezumanizata a tinerei cu anunturile. 'Miss Pit from the flight to Chisinau is kindly asked to go to gate 17.'
Aici ascult si, poate mai important de atat, vad in sfarsit documentarul Heima - Sigur Ros live in Iceland. Pe un scaun albastru, dintr-un lung sir de scaune albastre ce strajuiesc poarta 30, aeroportul Ferihegy, Budapesta. Fara numar. Sigur Ros s-au intors la ei acasa si concerteaza pe campii, in camine culturale; cu public, fara public, nu conteaza, a devenit brusc irelevant daca ii asculta cineva.
Tranzit. Nimeni din jur nu-si da seama cat de mult ma transforma muzica. Minutele trec, eu devin alt om, alti o mie de oameni, unul dupa altul, impreuna cu norii si lacurile si muntii si ceata islandeze. Ma conving sa fiu mai buna, apoi sa urasc, sa ma razbun, apoi sa iert, apoi sa invat sa plec fara sa ma uit in stanga si in dreapta, inapoi deja am invatat sa nu ma mai uit. E esential sa nu ceri parerea celor din jur: islandezii asa fac.
Mai sunt 25 de minute pana la imbarcare si e un crescendo al unei piese din concertul de la Reykjavik, probabil ultima piesa a documentarului. Incerc sa tastez in ritmul ei si al oamenilor solitari din public care se misca. Islandezii nu sunt oameni, ei sunt islandezi. Nu stiu ce vreau mai mult: sa-mi lepad haina de om si sa ma duc la ei, in vizita sau sa-i omor pe toti pentru ca si-au permis sa existe asa, ne-oameni, in timp ce noi ne alergam unii pe altii prin aeroporturi ca niste furnicute anoste. Nu par mai destepti sau mai frumosi decat noi, ceilalti. Iti lasa senzatia ca au innebunit candva, in adolescenta si ca incet-incet, intr-un fel numai de ei stiut, au revenit printre oameni si acum stiu ceva ce noi ceilalti nu am aflat inca.
Fiind rapusa in ultimele zile de viroza ce bantuie haiduceste capitala, m-am izolat in casa cu multe pachete de servetele si cu viata politica neaosa a.k.a. Realitatea TV. Ori imbatranesc eu si nu mai am rabdare, ori nu si-au revenit ei din indigestiile cauzate de sarbatori.
In caz ca nu ati aflat inca de la Parazitii, democratia se bazeaza pe o idee tare ghidusa: oamenii aia de la televizor ne reprezinta pe noi: pe mine, pe tine, pe Rechinu si pe colega de banca de la care am luat viroza. Se prea poate sa fi fost eu foarte, foarte febrila, sa mi se infundat nasul, urechile, sa mi se fi incetosat privirea dar oamenii aia de la Realitatea TV sunt departe de a ma reprezenta pe mine si interesele mele.
Sunt ei cu ale lor si fiecare dintre noi cu a lui. Si prin ceva miselie ce imi scapa, simplul fapt ca eu ii urmaresc la TV le da putere si ii confirma in functia de alesii neamului. E gresit sa crezi ca au ajuns acolo si acolo au sa ramana pentru ca fura si mint si au grija unii de ceilalti. La fel cum e gresit sa crezi ca votand pe nefericitele alea de liste poti sa faci altceva decat sa-i schimbi pe unii cu altii la fel sau poate chiar mai rai. Politicienii cu experienta, ca si compozitorii care stiu cum sa se 'inspire', invata sa fure mai cu gratie, nu ti se face asa jena cand ii vezi.
Imaginea nu-i totusi chiar asa de sumbra. Exista o alternativa. Secreta, ascunsa, de-a dreptul periculoasa. E totusi o alternativa, si chiar daca doar in teorie, ea trebuie explorata. Alternativa o gasiti expusa pe larg intr-un film foarte reusit, cu si mai reusita Natalie Portman. Cand aveti un moment de pauza (sau o viroza) uitati-va la V for Vendetta
Remember, remember the 5th of November: The gunpowder treason and plot
I see no reason why gunpowder treason should ever be forgot!
Capitolul doi din epopeea "Discutand despre Iisus, cu omul de rand" aduce in prim plan formatia Pocaitii cu piesa de mare angajament "Dezvaluiri".
Cei trei cavaleri ai Bibliei abordeaza stilul hip hop spiritual, fiind, in opinia mea, o sursa de informare si invatatura pentru Rechinu. Nu zic inspiratie, pentru ca, dupa cum aflam din versurile sansonetei, doar Sfanta Scriptura ne poate inspira.
Versurile sunt o idee mai bune, pline de trimiteri la Biblie iar videoclipul demonteaza magistral inca din primele secunde teoriile evolutioniste cu privire la aparitia omului. Bravo lor, Inchizitia, Ku Klux Klan-ul si parintele de la Tanacu ar fi mandrii de ei!
Videoclipul e filmat prin zonele de pierzanie consacrate ale Bucurestiului: Lipscani, cartiere periferice, WCuri si o imitatie de celula de inchisoare. In aceasta locatie, personajul semi-principal (adica nu Dumnezeu) descopera Biblia si revine pe calea cea dreapta. Same shit, e putin previzibila chestia asta cu mantuirea.
Pentru a va feri de pericolul de a nu fi inteles din prima esentialul, redau aici cele doua mesaje emblematice:
'singura carte care poate fi deschisa fara sa minta este Sfanta Scriptura'
Exista momente cand stau si cujet daca oamenii care cad prada unor astfel de demersuri muzicale nu ar trebui mai degraba tratati medical decat criticati. Adica e una sa faci versuri proaste, sa uiti pasii de dans, sa copiezi melodii, sa faci playback, sa nu porti chiloti cand mergi la emisiuni televizate sau sa uiti pasii de dans in timp ce faci playback fara chiloti intr-o emisiune televizata. Sa fim seriosi, se poate intampla oricui.
Este de neinteles pentru mine ce se intampla in videoclipul de mai sus. Cum a aparut el? Ce minte bolnava si privata de medicatie a dospit acest demers artistic? Parintii sai spirituali, compozitorul, textierul, talentatul interpret, regizorul, scenaristul, nu au simtit oare obligatia morala de a-l distruge inainte sa vada lumina zilei?
Aparent nu.
Tanarul dar experimentatul artist Rechinu (Omul Zapezilor) ne impartaseste din intelepciunea sa dobandita probabil intr-un penitenciar fara nume. Acolo, cum era de asteptat, l-a descoperit pe Dumnezeu, stabilind o relatie trainica si directa cu acesta. Profetul ne transmite mesajul divin in cele 3:50 minute de groaza ale piesei. Rezumam cele 3 teme esentiale:
Mila pentru patimile lui Iisus din care deducem identificarea artistului cu Mantuitorul
Lupta pentru supravietuire
Viata e grea dar Domnul e alaturi de tine
Piesa incepe cu o incantatie din al carei soc eu mi-am revenit abia pe la refren. Refren plin de intelepciune batranesca in care ascetul Rechinu ne explica ce a inteles el din ortodoxism:
Decat 4 scanduri si un cui
Asta e averea omului
E tot ce ia din lumea lui
Pe alocuri, profetul Rechinu gandeste mai repede decat poate vorbi, asa ca e dificil sa-i identificam drama. Un lucru e cert, viata e grea, foarte grea. Uneori nu e bine sa fii caine, alteori trebuie sa lupti pentru a invinge dificultatile insurmontabile ale vietii. Pericolul esecului pandeste la tot pasul. Din nefericire Rechinu nu-l identifica si pe cel al penibilului.
Piesa este criptica, mesajul religios-pacifist, cu tente mistico-morbide. Licentele poetice abunda iar piesa are cateva stopuri dramatice, cat sa te pregatesti sufleteste pentru strofa urmatoare, unde sigur il vom intalni pe Doamne-Doamne.
De remarcat timbrul gutural dar capabil de inflexiuni pre-adolescentine. Uneori, spre deliciul fanilor, Rechinu maraie, geme si ne gratuleaza cu artificiile vocale ce l-au consacrat: lungirea tanguitoare a ultimei silabe in incercarea esuata de a canta. Din fericire, valoarea lui de hip hoper divin nu-i permite sa cante. El ne graieste doar.
Videoclipul este filmat (pe pelicula!) intr-un pitoresc atelier de sicrie, in codrii din The Blair Witch Project, intercalandu-se imagini a la Negura Bunget cu codrii patriei, norii patriei, bisericile patriei, clopotele si crucea patriei. Rechinu este imbracat evident in negru, deoarece e trist pentru ca viata e grea, fiind dotat si cu un parpalac de piele, tot negru, pentru prestanta. Lantul de aur de la gat si crucea luminata din Busteni sunt singurele pete de lumina si culoare in aceasta atmosfera mai degraba satanista.
In finalul videoclipului deslusim in lumina apusului conturul spatelui bine lucrat al Vizionarului Rechinu ce paraseste aceasta lume cruda ce nu l-a inteles. Astept cu nerabdare noi hituri.
