Insul cu voce de privighetoare intarziata, care urmeaza sa ne onoreze cu prezenta in februarie, pe 21, la Romaero, imi displace teribil. E doar parerea mea. Si Traistariu are voce deosebita, asta nu inseamna ca trebuie sa il iubesc. Revenind la Blunt, recunosc, are o voce... prea suava. Asa ca am gasit de cuviinta sa facem o recenzie domnului "Bont", in traducere autohtona, adica lui James Blunt si al sau "All The Lost Souls", lansat in 2007.

Fenomeul "rating la emisiuni proaste si vanzari la produse odioase", este unul international. Cu vanzari spectaculoase (care i-au adus discuri de platina si aur in Europa si Australia) si cu un turneu care include 140 de tari, ai crede ca rautatile la adresa lui sunt pur si simplu gratuite. Eh, nu! Este de apreciat faptul ca albumul "All The Lost Souls" nu este la fel de plangacios ca precedentul "Back To Bedham", din 2004, dar, cu toate astea... Piesa "1973", care a fost si primul single, cu difuzari obsesive atat la radio cat si la televizor, nu a facut decat sa sperie publicul de inca un "Wisemen" (mai tineti minte piesa? Ai putea jura ca e luata din repertoriul bocitoarelor profesiniste...), asa ca, in State nu a intrat in topuri decat pe un bine meritat loc 73.

Restul este - cum s-ar spune - istorie. Asta pentru ca nimeni nu si-a mai amintit de James Blunt, pana cand a bagat mana in buzunar, a angajat cativa oameni completenti sa ii organizeze un turneu, si a pornit.

A doua piesa scoasa la rampa a fost "Same Mistake", care are un milion de view-uri pe youtube, pentru ca a devenit surprinzator de populara in statele din America de Sud. Ii rog pe fanii sud-americani sa imi spuna si mie ce consuma, cand il asculta pe Blunt, sa incerc si eu. Poate n-am prins smecheria.

Cu o combinatie de folk-pop si ceva influente David Bowie, cu pianul pe fundal, care aminteste de Elton John, si un refren hilar care suna cam asa: "Why don`t you give me some love? I`ve taken a shipload of drugs" (De ce nu imi dai putina dragoste? Am luat o gramada de droguri/medicamente), din piesa "Give Me Some Love", toate versurile lui Blunt sunt siropoase si imposibile. Eu cred ca aia mici cu parul colorat si agrafe in sprincene sunt pantaloni scurti, pe langa britanicul trist, care abia asteapta sa il mai paraseasca una, sa mai aiba motiv de smiorcait. Omul chiar cerseste afectiune si reuseste sa ii faca pe cei de la Coldplay sa sune ca Artic Monkeys.

Vocea lui androgina si sensibiliatea coplesitoare ne fac, deci, sa ne rugam sa vina mai repede 21 februarie. Numai ca sa treaca odata.