Dat fiind faptul ca acest site promoveaza muzica buna, am facut si eu un obicei din a "vana" albume noi, care merita sa fie ascultate si colectionate. Un asemenea album este si "A Curious Thing", semnat de tanara Amy Macdonald, care a debutat pe scena muzicii britanice in 2007 cu albumul "This is the Life", apoi devenind un no.1 star datorita pieselor "Mr. Rock and Roll" si "This is the Life".

Mereu mi-a placut sa urmaresc artisti-boboci dar, in ultimul timp, am creat din el un adevarat hobby - un hobby care a inceput chiar cu acel album din 2007. Este un sentiment aparte sa urmaresti indeaproape pasii unui artist, sa speri impreuna cu el ca urmatorul album va fi macar la fel de bun sau, de ce nu, un adevarat pas inainte. Noul ei album, "A Curious Thing" - lansat oficial de 8 Martie -, este fara dar si poate un important pas in cariera solistei. Ca si cuvant introductiv as zice ca acest al doilea material discografic este acela care face din Amy o artista serioasa si dedicata muzicii bune.

Albumul se gaseste la Carturesti la un pret de 29,9 ron, ceea ce se poate considera un pret mai mult decat acceptabil pentru un album de ultima ora. Carcasa clasica si un dublu-cover (fata, verso + interior) reprezinta partea fizica a ambalajului. Discul, ca si primul sau album, este lansat de Melodramatic Records, sub Universal Music. Contine 12 piese, plus una ascunsa, in concluzie - 13. Ca sa nu fie un numar cu ghinion, discul introdus intr-un calculator cu acces la internet, ofera inca 3 piese in varianta live, ceea ce este un bonus dragut.

Trebuie sa recunosc ca, in ciuda faptului ca Amy a avut un album foarte bun de debut, mi-a fost teama ca va face exact ceea ce fac multi alti artisti: schimba stilul, baga umpluturi, cu alte cuvinte scoate un disc doar ca sa n-o uite lumea. Insa am fost placut surprins cand am ascultat prima piesa de pe disc "Don't tell me that it's over", fiindca am simtit inca de la primele cateva zeci de note ca Amy a ramas la fel, insa nu in sensul de plafonare artistica, ci un "la fel - maturizat". Cu toate ca a cunoscut "mirosul" succesului, Amy a ramas aceeasi, oferind "vibe-uri" de artista care canta pentru muzica.



Prima piesa de pe disc se numeste "Don't tell me that it's over", este o melodie potrivita pentru situatia prezenta a Lumii. Este scrisa pe un ton realist, dar in acealasi timp, tipa a disperare pentru raspunsuri sincere. Exista totusi un dram de optimism in spatele versurilor, cu toate ca e unul oarecum ironic "I dream of a day when it's all gone away / And the sun is shining bright / But dreams are for night". Discul continua cu piesa "Spark", pe un ton la fel de realist, insa de data aceasta se observa si putina resemnare prin versurile "Don't worry, I'm ok now". Din aceste doua piese se poate trage concluzia evidenta ca arista a crescut din punct de vedere muzical, inclinandu-se clar spre un soft-rock placut.

Urmeaza "No Roots", o piesa mai linistita la inceput, pe un ton filosofic, dand impresia unui monolog care se incheie astfel "I don't know what I'm looking for..." Sinceritatea ei continua cu piesa mea favorita de pe disc "Love Love" cu un mesaj trist de altfel, insa cu un ritm inaltator. Piesa este un dialog cu un iubit presupus "Oh love love you always bring me down"... "you always break my heart". Ritmul puternic de soft-rock deja evident, presarat cu putin indie continua cu piesa "An ordinary life" care devine mai soft in "Give it all up", ca apoi, in final, la "My only one", reuseste sa transmita epuizarea.



Capatand noi puteri, a 8-a piesa, intitulata "This pretty face", trece la un ton jucaus si cu toate ca transmite un mesaj cat se poate de realist despre superficialism, te binedispune si-ti aduce zambetul pe buze. "What happened to beauty is in the eye of the beholder?" Urmeaza o piesa serioasa si destul de linistita, "Troubled Souls". Mesajul este cat se poate de evident... De remarcat ca artista scrie versuri demne de admiratie, intr-un stil poetic si pe un ton placut-realist.



"Next Big Thing" aduce inapoi ritmul puternic, insa nu pentru ultima data, fiindca continua cu piesa "Your time will come", care deja adopta un ton aproape neobisnuit de optimist "May all your dreams come true", care ar putea usor fi piesa de incheiere. Insa sclipirea ei de artista nu poate lasa sa incheie albumul atat de comercial, atat de cliseic, astfel incat urmeaza ultima piesa "What happyness means to me" o piesa la fel de adanca si cu un mesaj macar la fel de puternic ca si vechea "My Way" cantata de Frank Sinatra. "And in the end I made them see / This is what happyness means to me"... care apoi se termina cu o parte instrumentala perfecta - un punch-line absolut magnific pentru acest album. Despre piesa ascunsa nu voi scrie fiindca e ascunsa si vreau sa o descoperiti voi. E inclusa in piesa de mai jos...



Nu e chiar corect din partea mea sa fac comparatii intre cele doua albume ale ei, fiindca la urma urmei amandoua reprezinta momente diferite din viata artistei, insa trebuie sa spun ca primul album a fost scanteia, care a devenit un foc puternic. Trebuie sa recunosc ca Amy a intrecut pe departe asteptarile mele. Cand ma gandesc la "A Curious Thing", parca vad in fata mea un om care alearga prin padure, se mai opreste din cand in cand sa-si traga rasuflarea, apoi alearga din nou, pana gaseste iesirea din ea. Este un album dinamic cu momente necesare de liniste si cugetare. Auditie placuta!