Am ajuns la Stufstock candva joi, pregatiti sa urmarim toate prestatiile festivalului, ceea ce am si reusit partial. In timp ce colegii mei au fost foarte impresionati de Ponty, eu am ramas cu convingerea ca daca vezi dEUS live ti-ai mai imbogatit perspectiva asupra vietii cu cateva grade de profunzime.
Dupa cum spune si titlul, cantarea noastra de sambata s-a desfasurat sub auspiciile absurdului. Eugen Ionescu ar fi mandru de noi. Am asteptat concertul acesta timp de un an de zile si intamplarea a facut ca exact acum sa avem niste probleme tehnice cat se poate de evidente. Intai s-a rupt o coarda de la chitara si a durat ceva pana s-a reparat, timp in care Michel si Munte au fost nevoiti sa improvizeze ceva singuri pe scena. Victor insa a fost urmarit de ghinion pana la final, cand, la ultima piesa un cameraman de pe scena s-a impiedicat de un cablu si l-a scos din priza lasand chitara fara ton...Nu ne-am dat seama imediat ce s-a intamplat si din nou improvizam de zor pe aceeasi tema. Sa o spunem drept: am fost foarte descurajati. Asemenea probleme iti afecteaza moralul si implicit prestatia pe scena. S-au stins luminile, trecuseram cu 5 minute peste program, Harry Tavitian & Cserey Csaba se pregateau sa urce, insa, spre surprinderea noastra publicul nu inceta sa ne cheme la bis, pana cand producatorul ne-a impins la un Just a little loving. Public se stransese, cu toate ca nu ne-am fi asteptat la asta pentru seara de jazz.
Dar trecem noi si peste dezamagirea noastra. Lansam multumiri in special duo-ului Dana si Para, dar si tuturor celor care ne-au chemat la bis.

The Others funk-tioneaza [cand nu calca cameramani pe cabluri]!


Foto: Catinca Hanganu