Rock out Loud - Poiana Brasov
In sfarsit un concert la Brasov. Ba mai mult de atat: un festival! La Brasov! E lucru mare. In Poiana Brasov s-au adunat trupele momentului din Brasov, dar si cateva nume din afara (Luna Amara, Coma, Coroziv, The Mushroom Story, Eloize etc.). Am avut si noi onoarea sa fim invitati, nu de alta, dar chiar ne era dor sa mai cantam la Brasov, orasul nostru natal, dar in care cantam prea putin.
Prima zi a fost mai de "experiment" as zice, cel putin asta a fost impresia mea. Trupele s-au lungit cu line-check-ul atat de mult, incat Coma a ajuns sa cante prea putin (4-5 piese cred), organizatorii fiind presati de autoritati sau de cine si-o mai fi construit cocioabe luxoase prin zona. Pacat.
A doua zi lectia fusese invatata, asa ca au inceput mai devreme, ceea ce a insemnat ca am urcat si noi mai pe lumina pe scena. A fost insa numai bine, pentru ca am inceput cu soarele ametit in ceafa, soarele acela rosiatic, care se ascunde pe dupa brazi prin Poiana si am terminat pe intuneric, cu o multime care dansa in fata scenei. Imi permit sa spun ca a fost unul dintre "cele bune", ne-am simtit excelent pe scena si lumea a dansat. Ne era dor de un concert fara probleme tehnice, dupa episodul Constanta, cu vecinul dement, care a scos cablul din generator in Piata Ovidiu, pana la Stufstock, unde cameramanul avea o simpatie pentru cabluri, pe care le tragea dupa el. De sunet s-a ocupat prietenul nostru de la Cluj, Dan Georgescu, pentru ca am vrut sa fie cineva care ne stie sunetul acolo in spatele butoanelor, si s-a descurcat minunat. Sper ca publicul brasovean sa nu uite prea repede festivalul asta. Din pacate se organizeaza mult prea putine concerte in Brasov, locuri nu prea sunt, asa ca publicul brasovean are tendinta sa uite repede. Speram ca persoanele implicate in organizarea de evenimente sa nu lase multimea aceasta flamanda de muzica sa astepte prea mult si sa aduca mai des mai multe trupe. De aceea apreciez festivalul Rock Out Loud pentru exact ceea ce se vrea a fi. Sa speram ca o tin tot asa si poate se croseteaza incet-incet si o traditie in jurul acestui proiect.
The Others funk-tioneaza!
Foto: Alex Muentz
|
Stufstock 6 - intre agonie si extaz pe ritmuri de funk
Am ajuns la Stufstock candva joi, pregatiti sa urmarim toate prestatiile festivalului, ceea ce am si reusit partial. In timp ce colegii mei au fost foarte impresionati de Ponty, eu am ramas cu convingerea ca daca vezi dEUS live ti-ai mai imbogatit perspectiva asupra vietii cu cateva grade de profunzime.
Dupa cum spune si titlul, cantarea noastra de sambata s-a desfasurat sub auspiciile absurdului. Eugen Ionescu ar fi mandru de noi. Am asteptat concertul acesta timp de un an de zile si intamplarea a facut ca exact acum sa avem niste probleme tehnice cat se poate de evidente. Intai s-a rupt o coarda de la chitara si a durat ceva pana s-a reparat, timp in care Michel si Munte au fost nevoiti sa improvizeze ceva singuri pe scena. Victor insa a fost urmarit de ghinion pana la final, cand, la ultima piesa un cameraman de pe scena s-a impiedicat de un cablu si l-a scos din priza lasand chitara fara ton...Nu ne-am dat seama imediat ce s-a intamplat si din nou improvizam de zor pe aceeasi tema. Sa o spunem drept: am fost foarte descurajati. Asemenea probleme iti afecteaza moralul si implicit prestatia pe scena. S-au stins luminile, trecuseram cu 5 minute peste program, Harry Tavitian & Cserey Csaba se pregateau sa urce, insa, spre surprinderea noastra publicul nu inceta sa ne cheme la bis, pana cand producatorul ne-a impins la un Just a little loving. Public se stransese, cu toate ca nu ne-am fi asteptat la asta pentru seara de jazz.
Dar trecem noi si peste dezamagirea noastra. Lansam multumiri in special duo-ului Dana si Para, dar si tuturor celor care ne-au chemat la bis.
The Others funk-tioneaza [cand nu calca cameramani pe cabluri]!
Foto: Catinca Hanganu
|
Valurile funk
Timp de 10 zile ne-am aflat la mare, din nou, cu corturile. Cateva zile de plaja si hoinareli nocturne inainte sa avem cantarea de pe 1 august de la Papa la Soni, in deschidere la byron. Ei bine, cu Dumnezeu nu te pui. Asta am gandit dupa concertul lui Dan & co. Ajunsesem sa cantam in deschiderea unor extraterestri ai muzicii romanesti. Pe scurt: un concert memorabil, care ne-a impresionat pe toti cei de fata. Din nou am avut in fata scenei un nume important - dupa Artanu de la Hand, am avut acum un Mircea Baniciu, parca incantat sa asculte doua trupe atat de diferite in aceeasi seara la Soni. Atmosfera a fost ca de obicei una intima, cum sunt concertele la Soni. Ne-am avut prietenii aproape, unii dintre ei la cateva saptamanai inainte de plecare catre alte tari, si e mereu o bucurie pentru noi sa le cantam si sa ii vedem ca ne raspund cu aceeasi incantare. Eu m-am dus la somn imediat dupa concert, cei de la byron ma epuizasera vizual si aveam nevoie de odihna pentru a doua zi.
A doua zi, care avea sa fie o premiera pentru noi: doua concerte in aceeasi seara - Constanta si plaja Corbu. Ne-am trezit noi din toropeala de cort de dimineata si am plecat spre Corbu, langa Navodari, la soundcheck, la invitatia lui Mani Gutau (Urma), care a organizat acolo un mega-festival, cu o scena sanatoasa, si cu trupe care mai de care. In seara cu noi mai cantau Luna Amara si Mihai Margineanu. Dupa un soundcheck rapid si o plimbare prin paradisul Corbu am plecat la Constanta pentru un soundcheck, mancare si apoi pe la 19.30 concertul. Nu stiam de la bun inceput care era ocazia concertului din Piata Ovidiu, dar vazand niste omuleti verzi dansand pe acolo mi-am dat seama: Zilele Verzi ale Constantei. Reciclati, reciclati, reciclati! Ne-a surprins ca deja de la ora 19 se adunasera oameni (deci devreme, pe caldura) asa ca i-am dat Bataille si dupa ce la finalul celei de a doua piese un ins dintr-un bloc de langa scena s-a strecurat si a tras de cablul de la generator - reparatii, jandarmi, caldura, amenzi, toate in decurs de 10 minute - am izbutit sa terminam concertul si sa fugim la Corbu. La Constanta, dupa noi, mai urmau sa se desfasoare Luna Amara si Suie Paparude. Regret ca tot pierd SP in ultima vreme.
Ajunsi la Corbu pe la ora 22 vedem deja ca se adunasera lume. Dupa spusele lui Mani cica s-ar fi adunat vreo 1000 de oameni in seara aceea. Eram putin ingrijorati ca incepeam concertul fara Mihnea la trompeta, care era inca pe drum de la Constanta. Riscam sa nu putem canta The Lost Song, Old School si Funky Mamma. Dar, sturlubatic cum e el, a ajuns chiar la timp si am reusit sa facem atmesfora, pe care ne-o doream. Pe ultimile 3 piese trupa a luat foc si cei din fata, initial nepregatiti pentru funk, au inceput sa se miste, asa cum merita plaja Corbu. Noi am considerat concertul de la Zece pentru Mare, plaja Corbu, unul dintre cele mai bune ale noastre de pana acum. Am facut funk, lumea a dansat, s-au legat prietenii si s-au facut promisiuni. Multumim, Mani!
Ne asteapta Stufstock acum.
The Others funk-tioneaza!
The Others @ Zilele Verzi ale Constantei
Petra Acker @ Festivalul Zece pentru Mare, Plaja Corbu
|
A fost si Peninsula
Ieri am facut un drum grabit pana la Targu-Mures. Ne astepta o cantare la festivalul Peninsula, pe scena Zakuska. Prima formatie, strania ora 17.30. Din motive numai de noi stiute, ascunse vazului public de la facerea lumii incoace, am fost nevoiti sa plecam la ora 14.30, asa ca am mai trait o premiera: cantatul direct din masina. Eh, nu chiar, dar cam asa ceva. Am ajuns chiar la 5 jumatate, dupa paza monstruoasa si unilingva de la intrare. Am fost atat de grabiti, incat nici nu mi-am dat seama ce am cantat. Sincer marea uimire a fost ca...am avut public. La ora aia lumea se miscase ca sa vina sa ne vada. Si s-a dansat. La ora aia. Asa frumosi sunt oamenii, cand danseaza la ore la care altii se trezesc! Nu stiu sa aproximez cati ati fost, dar ati fost, si din pacate nu v-am putut fotografia, cum ne place noua, pentru ca ratacisem aparatul in goana aia. Cel mai trist a fost insa, ca a inceput sa ploua cam la 10 minute dupa ce am terminat noi. Asa ca din pacate cateva concerte dupa noi au fost sustinute cu prea putini spectatori. Supararea ca am fost pusi primii in program s-a spulberat, cand am vazut ca zeii funk-ului ne-au trimis vreme buna si implicit public. E si funk-ul om, ce naiba!
Cu multumiri fata de oamenii frumosi care au dansat in fata scenei, ma plec in fata voastra si va astept saptamana viitoare la cateva concerte la mare.
The Others funk-tioneaza!
Flavius
Autor foto: Christian Binder
Edit: Am vazut acum ceva poze si, din fericire, spre seara ploaia nu a alungat publicul, asa ca scena a fost salvata. Ceva poze cu noi puteti gasi pe situl www.peninsula.ro la sectiunea Imagini, 2008, Scena Zakuska, formatia The Others.
|
Primii pasi pe plaja in 2008
Sambata seara, chiar inainte de concertul prietenilor de la Luna Amara, am pus si noi primii pasi pe plaja anul acesta. Nu ne-am dezmeticit bine dupa drum, ca am si fost prinsi in excelentul vartej al acusticelor unei luni amare. Imediat dupa concert ne-am indreptat spre Hand sa vedem unde urma sa cantam a doua zi. Am gasit o constructie cumva mitica, care imi sugera o arena de lupta antica. Dar poate eram eu prea hermeneutic la ora aia. Oricum un loc, in care m-am simtit minunat. Voi sari peste intervalul de timp 8.30 - 19.00, de a doua zi, pentru ca nu prea inteleg multe, cand e cald, asa ca invierea mea s-a produs candva dupa soundcheck-ul de dupa-masa, cand ringul de dans s-a transformat in teren de fotbal. Kummii s-au tinut foarte bine (aveau si un englez teribil, care marca cu fiecare ocazie), insa atentia publicului era parca mai concentrata pe boxa comentatorului, post care a fost ocupat pe rand de Viorel Grecu (Radio Lynx), Domi (Kumm), George (Travka) si Clara (Mixerul in persoana). Nu stiai daca sa joci fotbal sau sa razi. Dar probabil, ca voi, iubitorii de muzica va simtiti plictisiti acum, asa ca voi intrerupe periplul meu lingvistic despre activitatile sportive din clubul Hand si voi vorbi despre concert. Da, asta voi face, pana nu apasati pe cruciulita aia din partea dreapta sus a ecranului.
In Vama concertele sunt mereu speciale. Libertatea pe care ti-o ofera muzica e dublata in Vama de un sentiment de liniste, care nu poate decat sa fie benefic unui concert. Am avut un sunet bun si inafara de ceva mici probleme cu chitara acustica si cu un monstru din nesfarsitul par al lui Munte (cand dadea din maini zicand "bai, bai" noi chiar credeam ca s-a entuziasmat prea tare sufland in saxofonul lui), nu am avut de ce sa ne plangem. Publicul, nu prea numeros, ne-a facut de la prima piesa pe plac si a venit in fata scenei. Si stim cu totii cat de tentante sunt bancile clubului la ora aceea. Playlist-ul a suferit ceva modificari, ca de obicei, pentru ca nu suferim sa ne plictisim, asa ca nu riscam si aducem mai mereu ceva nou. De data asta au fost doua piese: un cover dupa The Cat Empire, "The lost song" si ultima compozitie proprie, "Old school".
Poate ne vedem maine. Poate ne vedem saptamana viitoare. In orice caz consultati maispeisul si aflati lista concertelor. Noi ne bucuram mereu sa va vedem. Acum ati aratat cam asa:
The Others funk-tioneaza!
Flavius.
|
Funk?
Da, funk!
Acest blog se vrea a fi un loc pentru cei care au fost la un concert The Others, pentru cei care au chiulit, pentru cei care au de gand sa vina, ba chiar si pentru cei care si-au propus, sa nu calce niciodata pe la un concert The Others. Nu sunt bun la recenzat alte concerte, sunt insa mereu intrigat de sentimentul de a fi pe scena. Despre asta voi vorbi. Pentru stiri, articole de presa sau orice altceva exista alte locuri.
E primul articol aici si inca ma gandesc daca sa pun si celelalte recenzii, pe care le-am scris pana acum, sau sa o iau de aici, ca un inceput. Sunt inca in fata intrebarii, daca sa descriu aici The Others, dar nu imi sta in fire. Si imi cer scuze pentru asta. Pana la capatul acestui articol ma voi hotari, pentru ca asa vin toate pas cu pas. Nu ne-am propus nimic cu aceasta trupa, atunci in iarna anului 2005. Suntem tineri, foarte tineri [18 - 22 ani]. Si ne-am propus sa cantam funk. Niciodata nu va avea o piesa o noima fara cel care o asculta. Daca lumea nu ar fi venit la concerte, piesele ar fi murit in noi. Va asteptam la cat mai multe concerte, ca sa le dam sens pe mai departe.
Si, da, m-am hotarat - voi insira aici link-ul: www.myspace.com/theothersthefunk - astia suntem noi.
Cu plecaciuni va multumesc pentru ocazia de a va scrie si va astept candva pe 22 sa auziti cum a fost in Vama.
The Others funk-tioneaza!
Flavius.
|
|
