Buna ziua si bine v-am regasit la al 7-lea episod din seria articolelor de Vitamina Muzicala. Cu 6 saptamani in spatele, pline de muzica foarte buna si experiente - presupun - de neuitat, urmeaza un episod mai "aparte".
Nu vom calatori niciunde, n-am sa va sucesc imaginatia cu metafore sensibile, am sa va pun o intrebare... Ce se intampla cand ascultati muzica? Care este reactia voastra naturala la sunetele muzicii? Studiile, dar si experienta mea personala, arata ca fiecare om reactioneaza intr-un anumit fel la frecvente muzicale. Unii - mai energici - incep sa dea din maini si picioare, ajungand sa danseze in mijlocul unui supermarket la un moment dat, altii incep sa dea din cap a la "haddaway" (What is Love - versiunea cu Jim Carrey, bineinteles), altii dau din orice altceva - cu alte cuvinte majoritatea lumii "da din ceva" in momentul in care aude un ritm muzical. De fapt, "a da din ceva" este un semn de apreciere foarte raspandit prin natura - cine are caine, stie. :)
Ceva mai putin raspandit insa este sinestezia. Statisticile arata ca 1 din 23 de persoane arata semne de sinestezie, de diferite feluri. Conform DEX, aceasta anomalie este o asociere intre senzatii de natura diferita care creeaza impresia ca sunt simboluri reciproce. Mai pe romaneste, o persoana poate asocia o personalitate cu o cifra, cuvinte cu gust sau sunete cu spectrul color. Cu toate ca prin istoria muzicala s-au gasit destui sinestezici, doua lucruri sunt totusi stabilite in ciuda naturii inexplicabile al fenomenului: exemplul Liszt si Rimsky-Korsakov arata clar ca sinestezia auditiv-olfactiva este individuala, neexistand o legenda sunet-culoare globala si bine stabilita. Insa, in acelasi timp, toti cei care experimenteaza aceasta senzatie sunt de comun acord ca notele muzicale inalte sunt culori vii si deschise, in timp ce octavele de jos rezulta un spectru inchis. Personal, prima data am auzit de acest fenomen in cadrul serialului "Heroes" prin care il voi exemplifica si eu. Este absolut fascinant...
Asadar, nefiind o legenda stabilita, am sa incerc eu sa definesc cateva culori.
Bineinteles, fiecare cantec este compus din note care cuprind mai multe octave, deci m-as mira sa existe vreo piesa pe planeta asta, care sa nu cuprinda intreaga paleta colora, insa trebuie sa existe totusi o culoare predominanta. Eva Cassidy - care, din pacate, canta "somewhere over the rainbow", lasandu-ne doar cu amintirea pieselor ei frumoase, cuprinde cu vocea ei un adevarat curcubeu muzical. De la un albastru inchis si linistitor, la un auriu stralucitor si inaltator, cade in variatii verzui presarate cu rosu de mac. Daca o voce umana ar naste flori, in urma ei s-ar forma campuri intregi de plante colorate... Muzica ei cred ca evidentiaza cel mai bine o culoare foarte placuta ochilor: un verde "numai potrivit".
Un alt artist demn sa fie dat exemplu, este al nostru Emeric Imre, cantautor de muzica folk. Probabil un sinestezic ar vedea muzica lui putin altfel decat mine, insa in momentul in care ii ascult piesele, vad culorile unui apus de soare - momentele intre zi si noapte. Predominant culori inchise, de natura melancolica, evoluand chiar in durere tacuta. Totusi, persista amintirea momentelor ce urmeaza sa dispara incet-incet in intunericul noptii. Aceste amintiri atribuie totusi muzicii lui acel portocaliu aprins spre rosu al apusului de soare, insa in final, totul se incheie cu un mov tot mai inchis de bezna noptii.
Un artist demn de toata lauda, care din pacate nu mai este nici el printre noi - Eddie Rabbitt - fost cantaret de muzica country. In general, acest gen muzical in sine este "uplifting", caracterizata prin tonalitate pozitiva, ritm aprins si versuri pe intelesul tuturor. Asta nu inseamna insa ca duce lispa de valori artistice. Nici vorba. Muzica lui Eddie cuprinde si ea un spectru foarte interesant. Poate, strict sinestezic vorbind, culorile generate de sunetele muzicii lui ar fi mai degraba inchise decat aprinse, totusi senzatia pe care o da prin piesele lui este una foarte vie, ducandu-ma cu gandul la o noapte plina de jocuri de lumini. Imaginati-va orice culoare aprinsa, o veti gasi in muzica lui.
Eluveitie este un exemplu care reprezinta opusul perfect intre tonalitate si culori. Cu toate ca trupa elvetiana abordeaza un gen destul de "dark" - o combinatie de death metal melodic si folk, piesele lor rezulta o paleta colora extrem de vie, aproape orbitoare. Varietatea bogata a instrumentelor traditionale prezente in muzica lor, transforma impresia initiala din "ceva inchis" intr-un caleidoscop de mii de culori vii si saltarete dand chiar impresia unei lumi pline de magia culorilor.
Sincer, m-as mira sa fie macar o singura persoana printre cititorii acestui articol, care "sufera" de sinestezie. Este un fenomen rar dar in acelasi timp foarte interesant din moment ce ar putea insemna ca exista o alta dimensiune, o lume in care muzica poate fi perceputa altfel, mai obiectiv.
Ma intreb, daca noi, care doar auzim sunetele muzicii, percepem intr-adevar corect codul sunetelor? Si in final... ajung sa ma intreb, daca muzica inseamna un spectru, fiecare sunet in parte o culoare dintre cele aproximativ 10 milioane de nuante, ce inseamna din punct de vedere coloristic muzica buna? Va las cu aceasta intrebare si va doresc o saptamana placuta, plina de muzica colorata.
Detalii despre aceasta serie si cum puteti participa la ea, aflati AICI.
[c] 2010 - EasyCom (Attila Vago); Toate drepturile rezervate.
N-ai avut cum sa vezi prima data articolul asta pe alt site, ca asta e originalul - o pot dovedi oricand. Deci cineva o s-o ia in bot, urat de tot! Cum dracu isi permit aia sa-mi fure articolele?!? Bai, deci nici macar nu si-au cerut voie sau ceva. Ziceam, daca era o simpla stire, intelegeam, dar e articol 100% propriu, rezultatul sudorii mele si a catorva idei primite de la userii acestui site. Nah, din asta o sa iasa scandal...
Cat despre Liviu Tudan si "marea mea scapare", pot zice doar un singur lucru: serialul Vitamina Muzicala se bazeaza pe literele alfabetului, noi fiind la litera "E", clar ca nu avea ce sa caute formatii care incepeau cu alta litera decat E.
Faina ideea cu Sinestezia,esti bun de ziarist !
Drept dovada ca nesimtirea si hotia n-au limite in Romania,am intrat si eu pe adineauri pe acel site...te doare mintea...dar poate te faci cu ceva bani.
Ce se-ntampla azi cu "albumul zilei"?!?...Se schimba din 5 in 5 minute,parca se joaca cineva cu noi!
Nu se joaca nimeni, uite:
[...]Practic acum vom avea nu unul ci 20 albume, ce vor fi schimbate saptamanal si vor fi alese dintre cele mai populare / bine vandute albume din back catalogue. De asemenea, sistemul de comanda se face trimitand un SMS al carui cost este acelasi cu pretul unei singure melodii, deci reprezinta o oportunitate de a intra in posesia unui material de colectie la un pret simbolic.[...] http://www.muzicabuna.ro/forum/sugestii-probleme-si-reclamatii/albumul-zilei-download-gratuit-pagina26.html
In ce priveste articolul, merci de apreciere, mi s-a parut si mie o idee interesanta, o perspectiva mai aparte. In ce priveste probleme legale aparute, am sa-mi licentiez toate articolele cu toate ca legea deja mi-ar da mie dreptate, fiindca detin originalele, plus am persoane care pot atesta faptul ca sunt scrise de mine. Dar nu-i bai, macar cu ocazia asta ma fac si cu o licenta.
1.Intre timp mi-am dat seama...Deci Adio albume gratuite,in afara de cele cateva aproape permanente?!
Chiar sunt curios cum va fi "apreciata" schimbarea de catre utilizatorii obisnuiti cu muzica mocca...nimic nu e vesnic !
2.Clonarea siteurilor este la moda si la noi,din pacate ...intre timp am mai descoperit cateva si din alte domenii.
Bineinteles, fiecare cantec este compus din note care cuprind mai multe octave, deci m-as mira sa existe vreo piesa pe planeta asta, care sa nu cuprinda intreaga paleta colora, insa trebuie sa existe totusi o culoare predominanta. Eva Cassidy - care, din pacate, canta "somewhere over the rainbow", lasandu-ne doar cu amintirea pieselor ei frumoase, cuprinde cu vocea ei un adevarat curcubeu muzical. De la un albastru inchis si linistitor, la un auriu stralucitor si inaltator, cade in variatii verzui presarate cu rosu de mac. Daca o voce umana ar naste flori, in urma ei s-ar forma campuri intregi de plante colorate... Muzica ei cred ca evidentiaza cel mai bine o culoare foarte placuta ochilor: un verde "numai potrivit".
Un alt artist demn sa fie dat exemplu, este al nostru Emeric Imre, cantautor de muzica folk. Probabil un sinestezic ar vedea muzica lui putin altfel decat mine, insa in momentul in care ii ascult piesele, vad culorile unui apus de soare - momentele intre zi si noapte. Predominant culori inchise, de natura melancolica, evoluand chiar in durere tacuta. Totusi, persista amintirea momentelor ce urmeaza sa dispara incet-incet in intunericul noptii. Aceste amintiri atribuie totusi muzicii lui acel portocaliu aprins spre rosu al apusului de soare, insa in final, totul se incheie cu un mov tot mai inchis de bezna noptii.
Un artist demn de toata lauda, care din pacate nu mai este nici el printre noi - Eddie Rabbitt - fost cantaret de muzica country. In general, acest gen muzical in sine este "uplifting", caracterizata prin tonalitate pozitiva, ritm aprins si versuri pe intelesul tuturor. Asta nu inseamna insa ca duce lispa de valori artistice. Nici vorba. Muzica lui Eddie cuprinde si ea un spectru foarte interesant. Poate, strict sinestezic vorbind, culorile generate de sunetele muzicii lui ar fi mai degraba inchise decat aprinse, totusi senzatia pe care o da prin piesele lui este una foarte vie, ducandu-ma cu gandul la o noapte plina de jocuri de lumini. Imaginati-va orice culoare aprinsa, o veti gasi in muzica lui.
Eluveitie este un exemplu care reprezinta opusul perfect intre tonalitate si culori. Cu toate ca trupa elvetiana abordeaza un gen destul de "dark" - o combinatie de death metal melodic si folk, piesele lor rezulta o paleta colora extrem de vie, aproape orbitoare. Varietatea bogata a instrumentelor traditionale prezente in muzica lor, transforma impresia initiala din "ceva inchis" intr-un caleidoscop de mii de culori vii si saltarete dand chiar impresia unei lumi pline de magia culorilor. 
