Good morning la toata lumea si bine v-am regasit pentru un nou episod din Vitamina Muzicala. Daca nu v-ati baut cafeauna inca, acesta este cel mai bun moment pentru a combina gustul ceresc al boabelor de cafea cu apa fierbinte. Si, pentru ca dimineata sa fie completa, trebuie sa ascultati muzica pe care am ales-o pentru voi, muzica de cea mai buna calitate.
Asadar, ne imbracam bine, luam schiurile in picioare, termosul in rucsac, ochelarii de zapada si pornim, prin zapada si ghetari, dupa artisti. Nu mergem prea departe, fiindca ne oprim in tara berii - Germania. Cu toate ca, in ultimii cca. 20 de ani, aceasta tara a dat cei mai multi profesionisti, in muzica electronica, lumea n-a uitat nici de genurile mai serioase. Ca, de exemplu, rock-ul sau soft-metalul. Un reprezentant mai mult decat potrivit este Axel Rudi Pell. Discutii exista si vor exista mereu, in ceea ce priveste genul muzical abordat de el. Wiki spune ca este vorba despre heavy-metal, dar - in acelasi timp artistul este cunoscut dupa baladele care se incadreaza intr-un gen mai soft. Nu este doar un chitarist exceptional, ci si un vocal pe masura. Motivele exacte pentru care n-a devenit cunoscut si peste hotare, raman necunoscute, cu toate ca Axel are fani in intreaga lume. Dar asta se datoreaza, mai degraba, Youtub-ului si celorlalte canale web.
Daca tot suntem prin Europa, zic sa tragem o fuga si pana la macaronari. Italienii au, intr-adevar, maestri gastronomi, adevarati artisti, care prepara tortellini, spaghete si tot felul de minunatii. Dar au si muzicieni pe masura. Italia este una dintre putinele tari care reusesc sa-si mentina stilul muzical constant, pe mai multe decenii. Unii ar putea spune ca italienii au ramas in urma, pe plan muzical; eu as spune ca au pastrat farmecul muzicii cu care ne-au obisnuit si, totodata, valorile artistice specifice. Fiecare dintre noi a auzit despre numele mari ale muzicii italiene: Andrea Bocelli, Gianni Morandi sau Ricchi e Poveri, insa putina lume stie ca, de fapt, in spatele lor exista un alt artist mare - Amedeo Minghi - care a compus piese pentru ei si pentru alte nume, la fel de mari. Este adevarat ca putina lume acorda atentie informatiilor scrise marunt pe coperta-spate a unui CD, cat timp pe coperta-fata scrie Andrea Bocelli. Dar, uite-asa, ne scapa artisi care, prin muzica lor, ne fac ziua mai frumoasa. Surprinzator, acest Amedeo Minghi - compozitor, solist si pianist - are 29 de albume lansate din care 19, de studio. Tot el a compus si coloana sonora pentru prima telenovela italiana Edera, din 1992.
De-a lungul timpului, in industria muzicala au existat tot felul de reprezentanti ai excentricului. Cei mai notabili, in momentul de fata, ar fi probabil - Marilyn Manson, Rammstein si Gagauta. Ce se intampla, insa, atunci cand o artista socheaza prin naturaletea ei? Este vorba despre Amanda Palmer, o personalitate controversata, jurnalista si cantareata, care - de-a lungul celor 34 de ani de viata - a stiut sa socheze in mai multe randuri. Dar, are o scuza, una foarte buna! E artista!!! Un geniu neinteles, de sex feminin (cu tendinte bisexuale, ce-i drept). Domnisoara New-York-eza este un fel de artist "3 in 1", pentru ca acopera toate ariile muzicale (cu brio) - compozitie, vocal si instrumentatie (clape, pian, ukulele). Pe langa toate astea, ca cireasa de pe tort, mai vine si actoria. Cel mai interesant lucru este ca actorul, muzicianul si omul se contopesc, rezultand fenomenul Amanda Palmer.
Ramanem, deocamdata, in tara lui Kennedy, unde chitara este cel mai raspandit si apreciat instrument, de la cowboy-ii din Texas, pana la fermierii din Kansas. Andy McKee pare a fi un simplu fermier, al carui nivel nu se ridica mai sus decat caucicul unui John Deer. Asta pana in momentul in care Andy pune mana pe o chitara. Metamorfoza curata. Un detaliu cu care foarte putini artisti se pot mandri, din ziua de azi, este lipsa lui de vicii. Colegul sau de turneu, Don Ross, ca raspuns dat neincrezatorilor, a declarat pe pagina de MySpace a lui Andy: "Nici eu nu am atins vreodata iarba, pilule, praf sau ac. Consider o insulta faptul ca lumea nu ma crede, intrebandu-ma: cum poti scrie muzica atat de divina, fara sa fii drogat? La Naiba! Unii dintre noi sunt creativi folosind substantele care exista in corpul nostru din nastere. [...] Bravo, Andy. Apreciez faptul ca, prin toate turneele in care am cantat impreuna, lipsea cu desavarsire orice urma de droguri." Si, intr-adevar, Andy McKee este un artist care, avand la dispozitie o singura substanta stimulenta, numita talent, a ajuns sa aiba peste 27.000.000 de vizualizari pe YouTube cu piesa "Drifting".
Ok. Termosul e gol, schiurile s-au cam inghetat de bocanci, dar n-a fost degeaba. Acum, ca ati fost realimentati muzicalmente, puteti lua la rand piesele acestor artisti, fiindca sunt multe si va vor ajunge pentru o saptamana intreaga. Saptamana viitoare vom trece la litera "B" cu toate ca sunt convins ca ar mai fi artisti destui la litera A.
Acum, ramane sa va doresc o saptamana usoara alaturi de cei dragi si bineinteles... muzica buna. Aaaaand... cut!
Detalii despre aceasta serie si cum puteti participa la ea, aflati AICI.
[c] 2010 - EasyCom (Attila Vago); Toate drepturile rezervate.
E foarte simplu de inteles... Andy pare un tip atat de obisnuit, incat oricand ai trece cu vederea peste el... pana in momentul in care pune mana pe o chitara, cand se transforma intr-un artist de minune. Am vrut sa accentuez faptul ca nu trebuie "sa areti artist" (cum sunt multi din showbizul de azi), ca sa si fii. Uite, daca te uiti bine, pana si Susan Boyle, care e si ea o femeie obisnuita, dupa succesul ei de nici un an, deja a capatat o "mutra" de artista.
09-02-2010 15:42 de Anonim
easycomae, imi mai sare tzandra asa mai subiektiv sau obiectiv dar asa cum ziceam mai devreme putin:P, imi place ce ai facut latley pe aici cu articolele tale.
Ti-am sups eu acu' vre-un an ca ai sa devii invidie generala pe sute de mile patrate, eh?
daca citea mai cu atentie, intelegea din prima. de obicei se intelege foarte bine ce vrea sa spuna.
in schimb...sunt curioasa...na, defect... cine e prezicatorul de mai sus? )
09-02-2010 17:08 de prezicatorul de mai
nicoleta, te citesc de o vreme si esti o persoana okay, pacifista si prieteneoasa. vreau sa spun ca nu conteaza Cine suntem ci Ce suntem Aici, unde ne prezentam si reprezentam prin ce postam keeping in mind scopul acestui site precum si cei din jurul nostru.
@ Mr Prezicator: invidie generala nu prea vad de ce as deveni, mai ales pe "sute de mile patrate" ) fiindca sincer fac ce fac fiindca muzica buna merita impartita si cu altii. Unii dintre artistii despre care scriu, imi sunt noi chiar si mie, insa citind si scriind despre ei, in timp ce ascult muzica lor, ma ajuta sa-mi dezvolt orizontul muzical, cultura muzicala. Daca pe mine ma ajuta, mai mult ca sigur va ajuta si pe altii. Nu sunt eu un guru al muzicii, insa ceea ce stiu vreau sa stie si altii. In acelasi timp vreau prin articolele astea sa elimin scuza arhaica a romanului "n-am stiut, nu mi-a zis nimeni". Fiind articol publicat pe un site destul de citit, are macar o tara intreaga sansa se afle ca exista si alta muzica decat cea din cluburi sau tv/radio.
09-02-2010 19:12 de Anonim
a fi invidiat e semn ca iti merge bine(profesional)/esti pe drumul cel bun.. trust me.... era un fel de metafora in sistem de masura american dupa care, de te uiti in sens invers la ce am zis mai sus ar veni cum ca esti pe drum cel bun at least.
Asadar, ne imbracam bine, luam schiurile in picioare, termosul in rucsac, ochelarii de zapada si pornim, prin zapada si ghetari, dupa artisti. Nu mergem prea departe, fiindca ne oprim in tara berii - Germania. Cu toate ca, in ultimii cca. 20 de ani, aceasta tara a dat cei mai multi profesionisti, in muzica electronica, lumea n-a uitat nici de genurile mai serioase. Ca, de exemplu, rock-ul sau soft-metalul. Un reprezentant mai mult decat potrivit este Axel Rudi Pell. Discutii exista si vor exista mereu, in ceea ce priveste genul muzical abordat de el. Wiki spune ca este vorba despre heavy-metal, dar - in acelasi timp artistul este cunoscut dupa baladele care se incadreaza intr-un gen mai soft. Nu este doar un chitarist exceptional, ci si un vocal pe masura. Motivele exacte pentru care n-a devenit cunoscut si peste hotare, raman necunoscute, cu toate ca Axel are fani in intreaga lume. Dar asta se datoreaza, mai degraba, Youtub-ului si celorlalte canale web.
Daca tot suntem prin Europa, zic sa tragem o fuga si pana la macaronari. Italienii au, intr-adevar, maestri gastronomi, adevarati artisti, care prepara tortellini, spaghete si tot felul de minunatii. Dar au si muzicieni pe masura. Italia este una dintre putinele tari care reusesc sa-si mentina stilul muzical constant, pe mai multe decenii. Unii ar putea spune ca italienii au ramas in urma, pe plan muzical; eu as spune ca au pastrat farmecul muzicii cu care ne-au obisnuit si, totodata, valorile artistice specifice. Fiecare dintre noi a auzit despre numele mari ale muzicii italiene: Andrea Bocelli, Gianni Morandi sau Ricchi e Poveri, insa putina lume stie ca, de fapt, in spatele lor exista un alt artist mare - Amedeo Minghi - care a compus piese pentru ei si pentru alte nume, la fel de mari. Este adevarat ca putina lume acorda atentie informatiilor scrise marunt pe coperta-spate a unui CD, cat timp pe coperta-fata scrie Andrea Bocelli. Dar, uite-asa, ne scapa artisi care, prin muzica lor, ne fac ziua mai frumoasa. Surprinzator, acest Amedeo Minghi - compozitor, solist si pianist - are 29 de albume lansate din care 19, de studio. Tot el a compus si coloana sonora pentru prima telenovela italiana Edera, din 1992. 
De-a lungul timpului, in industria muzicala au existat tot felul de reprezentanti ai excentricului. Cei mai notabili, in momentul de fata, ar fi probabil - Marilyn Manson, Rammstein si Gagauta. Ce se intampla, insa, atunci cand o artista socheaza prin naturaletea ei? Este vorba despre Amanda Palmer, o personalitate controversata, jurnalista si cantareata, care - de-a lungul celor 34 de ani de viata - a stiut sa socheze in mai multe randuri. Dar, are o scuza, una foarte buna! E artista!!! Un geniu neinteles, de sex feminin (cu tendinte bisexuale, ce-i drept). Domnisoara New-York-eza este un fel de artist "3 in 1", pentru ca acopera toate ariile muzicale (cu brio) - compozitie, vocal si instrumentatie (clape, pian, ukulele). Pe langa toate astea, ca cireasa de pe tort, mai vine si actoria. Cel mai interesant lucru este ca actorul, muzicianul si omul se contopesc, rezultand fenomenul Amanda Palmer.
Ramanem, deocamdata, in tara lui Kennedy, unde chitara este cel mai raspandit si apreciat instrument, de la cowboy-ii din Texas, pana la fermierii din Kansas. Andy McKee pare a fi un simplu fermier, al carui nivel nu se ridica mai sus decat caucicul unui John Deer. Asta pana in momentul in care Andy pune mana pe o chitara. Metamorfoza curata. Un detaliu cu care foarte putini artisti se pot mandri, din ziua de azi, este lipsa lui de vicii. Colegul sau de turneu, Don Ross, ca raspuns dat neincrezatorilor, a declarat pe pagina de MySpace a lui Andy: "Nici eu nu am atins vreodata iarba, pilule, praf sau ac. Consider o insulta faptul ca lumea nu ma crede, intrebandu-ma: cum poti scrie muzica atat de divina, fara sa fii drogat? La Naiba! Unii dintre noi sunt creativi folosind substantele care exista in corpul nostru din nastere. [...] Bravo, Andy. Apreciez faptul ca, prin toate turneele in care am cantat impreuna, lipsea cu desavarsire orice urma de droguri." Si, intr-adevar, Andy McKee este un artist care, avand la dispozitie o singura substanta stimulenta, numita talent, a ajuns sa aiba peste 27.000.000 de vizualizari pe YouTube cu piesa "Drifting".
