Universul Mylene Farmer isi deschide din nou portile astazi, pentru a doua oara, de aceasta data cu o ocazie speciala. Ziua de luni, Februarie 22, anul curent, marcheaza zece ani de la lansarea unuia dintre cele mai asteptate single-uri farmeriene. Se intimpla intr-o zi de marti, a lui 2000, cind, dupa o perioada destul de lunga de asteptare, Optimistique-moi vede in sfirsit lumina zilei, spre bucuria fanilor care asteptau cu sufletul la gura acest single.
Optimistique-moi urma sa devina, la acea vreme, cel de-al patrulea extras pe single de pe albumul Innamoramento, dupa L'ame-stram-gram, Je te rends ton amour si Souviens-toi du jour. Tensiunea crestea cu fiecare zi, iar unul dintre principalele motive pentru care fanii erau atit de nerabdatori cu privire la aceasta lansare, era si faptul ca Optimistique-moi urma sa fie prima piesa devenita single care era compusa in mod integral, atit muzica, cit si versuri, de catre artista.
Cu versuri ambigue si o linie melodica destul de ritmica, Optimistique-moi a devenit probabil una dintre cele mai comentate si analizate melodii. De la lansarea albumului si pina in acest moment s-au nascut multe interpretari, cu toate ca intr-un final, totul se poate reduce la un singur subiect, abordat cu mare grija de catre artista: dragostea parinteasca.
Titlul a dat destul de multe batai de cap, deoarece Optimistique nu exista ca si cuvint al limbii franceze. Una dintre cele mai apropiate adaptari pe care o putem face ar fi o apropiere cu optimistic din limba engleza, care ar insemna optimist. Cu toate acestea, melodia, descrisa in termeni simpli, poate fi declarata ca si o scurta alegorie intr-un subiect destul de delicat al relatiei tata-fiica, si anume, incestul.
Au existat de asemenea si paralele intre versurile acestei melodii, si clipul unei melodii mai vechi, Comme j'ai mal, clip realizat in 1996 de catre Marcus Nispel, care ne prezinta viata unei fetite abuzata in ficare seara de catre tatal ei si care isi gaseste pina la urma refugiul intr-o lume macabra, dominata de insecte. Insasi cuvintul francez insecte a fost subiect de discutie, avind in vedere ca daca inversam literele s si c, descoperim cuvintul inceste.
Insa textul nu vorbeste direct despre relatia tata-copil, ci mai degraba despre relatia tata-copil din prisma relatiei mama-copil. Aceasta abordare a fost mult mai tirziu pusa in evidenta: dragoste si atasament fata de ambii parinti. O versiune care cuprinde relatia mama-copil si o versiune care cuprinde relatia tata-copil. Dar din cauza versurilor mult prea vagi, nu ne putem da seama daca melodia multumeste parintilor, sau ii blameaza. Prima strofa ne prezinta de altfel reprosurile mamei, care-l pun pe tata intr-o lumina favorabila in fata copilului:
"Je me fous de tes detresses
Comme de tout et comme du reste..."
C'est ca le temps qui passe
"Je me fous de tes angoisses
Elles m'ont nourrie mais me lassent..."
C'est ca, c'est le temps qui passe
"Je fais fi de tes "je t'aime",
Ils sont des cris qui m'enchainent..."
C'est ca l'amour
C'est quoi l'amour?
"Tu ne vis pas, c'est morbide"
En somme, je suis pathetique,
C'est ca l'amour
Papa n'etait pas comme ca, quand...
Videoclipul pentru acest material a fost filmat la Praga timp de trei zile, dupa un scenariu scris de artista si regizat de Michael Haussman. Acesta prezinta o lume a circului. Desi scos din context, multe analize au catalogat clipul fiind destul de expresiv cu privire la mesajul pe care versurile vor sa-l transmita. Elementele sunt prezentate sub alte forme decit cele reale, facind apel la imaginatia privitorului si la puterea acestuia de a intelege simbolurile prezentate.
Mersul pe sirma, periculos si impiedicat adesea de factori externi, reprezentind drumul pe care suntem nevoiti sa-l urmam in viata. Mersul pe o minge plina cu aer, reprezentind rutina, repetitia fara sfirsit. Se face foarte fin referire la ideea de drum de urmat si obstacolele care te impiedica sa ajungi la destinatie. Cu toate astea, multumita magiei create de iubitul ei (de tatal ei), de magician, ea reuseste in cele din urma sa evadeze din lumea in care era captiva.
Multe elemente simbolice prezente in acest clip, printre care, foarte sugestiv, falusul (trompa elefantului, cutitele), femeia cu zimbet perfid, legata de o roata, jucind rolul mamei, cutia umpluta cu sabii, sugerind uterul copilului iar intr-un final, porumbeii, in anumite interpretari, simbolizind libertatea, evadarea din lumea in care era captiva.
Elemente, precum maimuta de pe umerii artistei, fac referire la nuvela Sans famille (Fara familie), scrisa de Hector Malot.
Clipul nu a fost insa lipsit de critici, cele mai vehemente venind din partea Departamentului pentru siguranta drumurilor din Franta, care cerea cenzura, in special finalul, pe motiv ca da un exemplu prost tinerilor soferi: stind in picioare in remorca unei masini.
Optimistique-moi lasa si acum, dupa zece ani, loc la multe interpretari si ramine unul dintre single-urile cele mai lucrate ale artistei, beneficiind de o publicitate imensa (o versiune scurta, lansata pentru radiouri, la 11 Ianuarie 2000), foarte multe remix-uri si un videoclip pe masura. Va invit sa-l redescoperiti si voi, asa cum l-am redescoperit si eu in timp ce scriam aceste rinduri. Pina la urmatoarea intilnire, auditie placuta:
Piese sau albume intregi "Mylene Farmer" se pot descarca legal AICI
Acest articol este oferit spre descarcare in format PDF AICI.
Pentru a descoperi versurile complete ale piesei Optimistique-moi accesati aceasta adresa.
Referinte, surse analize si interpretari: mylene.net / sans-logique.com / wikipedia.com Merci a Philippe pour suggestions.
Pentru mai multe detalii despre Mylene Farmer in limba romana, puteti accesa site-ul dedicat artistei AICI.
Sursa: mylenefarmer.ro
Intr-adevar,Mylene traieste intr-un Univers...paralel!
Stilul ei muzical a ramas ancorat in expresiile anilor '80,timpul(si succesul) au trecut pe langa ea de parca n-ar fi fost.
Ce-mi place mie la ea este romantismul tipic frantuzesc si consecventa,adica nu s-a obosit niciodata sa incerce sa fie en vogue,sa cucereasca noi targeturi!
Este un fel de Edith Piaf,moderna si evident,mult mai frumoasa.
La belle epoque revenues...
Ca fan al muzicii anilor '80 mie imi place.
Si-mi place si patriotismul francezilor vizavi de neologismele fortate anglo-americane...desi s-a exagerat si la ei din cauza unui "Domn Pruteanu",cu frantuzirea denumirilor !
Eu cred ca "Colgate"-de ex. trebuie sa se pronunte peste tot "colgeit" si nu cum se scrie,adica "colgate"-cum zic franco-italienii !!!