Sambata, 10 septembrie, a avut evenimentul Control Day Out, care i-a adus pe aceeasi scena pe Ian Brown si Unkle Sounds. Cu mic, cu mare, de la oameni cu look-uri funky, pana la hipsteri sau adulti cu alura de corporatisti, au venit cu totii la evenimentul organizat de Club Control.

Unii erau acolo pentru Ian Brown, unii pentru Unkle, iar altii chiar pentru Suie. L-am intrebat pe un tanar pentru care dintre artisti este prezent la eveniment si mi-a spus, senin, ca ii plac foarte tare cei de la Suie Paparude si ca merge la mai toate concertele lor. In plus, concertul de sambata reprezinta o ocazie de a lua contact cu muzica din alte zone si din alte generatii, chiar daca pana atunci nu a ascultat-o foarte mult.

Bean si colegii lui au urcat, deci, pe scena, in jur de ora 21.30, si au cantat in jur de o ora si jumatate, timp in care, in incinta Arenelor Romane, se adunasera deja in jur de 1000 de oameni. Artistii au adus in concert si piese vechi, dar si melodii de pe cel mai nou album si chiar o piesa in premiera. Asa cum ne-au obisnuit deja, in aplauzele publicului si introducandu-l pe Ian Brown, Suie a incheiat concertul cu "Soundcheck".

Spre bucuria lor, se pare ca verificarea de sunet chiar a fost facuta, pentru ca sonorizarea a fost impecabila. Nu acelasi lucru pot spune, insa, despre momentele ce i-au urmat acestuia. Din pacate pentru Ian Brown, reprezentatia lui a fost acompaniata de un sunet care a lasat de dorit. Vocea s-a auzit foarte prost, mai ales in spatele Arenelor, pe scaune. Noroc cu instrumentele. Sau cu instrumentistii, mai bine zis. Desi sonorizarea nu i-a fericit nici pe ei prea tare, prezenta lor simpatica pe scena si, probabil, mult talent si multa munca, au facut ca momentul sa fie unul reusit, per total.

La Unkle, sonorizarea nu a mai parut a fi o problema, insa nu aceasta a fost dezamagirea cea mare. Probabil asteptarile mele au fost putin nerealiste, dar credeam ca reprezentatia Unkle va consta din piesele originale. Evident, nu ma asteptam ca toti solistii cu care a lucrat sa fie acolo, pe scena, era logic sa foloseasca sample-uri pentru voci, insa toate piesele au fost mixate, iar reprezentatia, per ansamblu, a fost mai mult house decat trip hop.

Pe parcursul serii, insa, am vazut oameni dansand, cantand si distrandu-se. La sfarsit, indreptandu-se spre portile de la iesire cu zambetul pe buze sau razand in hohote alaturi de grupul de prieteni care ii insotise. Trag concluzia, deci, ca a fost un eveniment reusit si, cu ocazia asta, mai trec pe lista de MUST SEE inca doi artisti excelenti.