In perioada 5-6 august a avut loc festivalul The Mission Dance Weekend. Sub acest nume s-au perindat pe aceeasi scena artisti precum Moby, Paul van Dyk, Dubfire, Suie Paparude si altii.

In prima seara, multimea a dansat pe beat-uri de trance, sub fascinatia platanelor lui Paul van Dyk si Above and Beyond.



Paul van Dyk a mixat mai bine de doua ore, timp in care oamenii continuau sa se stranga. Daca inainte de inceperea reprezentatiei lui, in fata scenei nu se aflau mai mult de 1000 de oameni, numarul lor s-a inmultit cu o cifra considerabila pana spre final. Tunurile de fum si spectacolul de lumini au completat perfect show-ul.

Pe parcursul celor peste 120 de minute, van Dyk a mixat piese din toate genurile muzicale. Momentul de extaz pentru mine a fost piesa "Smoke on the water", a celor de la Deep Purple, care suna foarte bine si varianta trance a lui Paul. Printre piesele cel mai bine primite de public, insa, a fost "Don't Let Go", o melodie foarte cunoscuta din repertoriul lui.





A doua seara a venit cu un line-up si mai asteptat. In jurul orei 23 au urcat pe scena baietii de la ROA, o prezenta care incepe sa devina obisnuita la mai toate festivalurile de gen. Dupa incheierea turneului de lansare a albumului "Artificial", Junkyard si Unu' continua sa aiba reprezentatii peste reprezentatii. Pe langa "Ne place", care este deja arhicunoscuta, fanii canta in intregime si piese ca "Gradina de Vara", "Big Boy", "Aripi in vant" sau "Natiune de Emsii", lucru care spunem noi, este imbucurator pentru artisti, avand in vedere timpul scurt trecut de cand a fost infiintata trupa si, mai ales, de cand a fost lansat albumul.



Suie Paparude, fosta trupa din care a facut parte Junkyard, a urcat pe scena imediat dupa ROA. Cele doua trupe au mai concertat in cadrul aceluiasi festival si la B'estfest si urmeaza sa o faca din nou la Peninsula, la sfarsitul acestei luni. Cu ceva mai mult timp alocat, Suie au avut timp sa cante si piese vechi, precum "Pentru inimi", "Cu zambetul pe buze" sau "Cea mai buna zi", dar si multe piese noi, dintre care una chiar in premiera.



De departe cel mai asteptat moment al serii, daca nu chiar al festivalului, a fost Moby. In ceea ce priveste concertul asta, fantastic este cuvantul de ordine. Un Moby trecut bine de 40 de ani, care umplea, insa, o scena. Un Moby care se muta de la microfonul de voce la chitara electrica, pentru a le lasa, apoi, pe amandoua, si a se indrepta catre setul de tobe. Si daca asta nu ar fi fost de ajuns, acest Moby a fost inconjurat de cativa instrumentisti extrem de virtuosi si inca o voce care iti ridica parul in locuri in care nu stiai ca ai. Negresa cu parul extrem de carliontat a lasat intreaga audienta cu gura cascata in timpul piesei "Why does my heart feel so bad?", pe parcursul careia trecea pe nesimtite de la vocea baritonala de la inceputul piesei, la vocea de cap din refren.



Voi ati fost acolo? Daca da, cum vi s-a parut? Daca nu, am uploadat aici si forografii. Enjoy!