Pe 1 decembrie 2006 la Preoteasa, se intampla un concert cu ocazia Zilei Mondiale de Lupta Impotriva HIV , la care au participat Omul cu Sobolani, Vita de Vie, Florin Chilian, ZOB, Sarmalele Reci, Bryon si Simona Radu.

A fost o seara care mi-a ramas in minte, pentru ca atunci am fost impresionata de cineva intr-un mod negativ, incat au fost necesari cativa ani buni ca sa ajung sa simt si impactul pozitiv. Multimea simtea muzica, toti cei prezenti intrasera in spiritul concertului, iar eu admiram modul in care s-au implicat trupele in evenimentul respectiv.

Singurul nemultumit era Florin Chilian caruia nu i se auzea vocea cum voia el, nici cu chitara nu era ceva in regula, imi amintesc ca dupa prima piesa acesta a spus: "e doar o voce si o chitara, ce poate sa fie asa greu?" si a plecat de pe scena(din cate tin minte) fara a se mai intoarce. Am fost foarte de deranjata de acesta reactie a artistului, extrem de nepasator si de egocentric. M-am enervat atat de tare incat am inceput sa tremur din toate incheieturile, si cu o voce la fel de tremurata mi-am si exprimat parerea, aproape ca pe stadion.

Din seara aceea au urmat niste ani in care am tot judecat ce spune si ce are de transmis cineva prin jalnica prisma a faptului ca pur si simplu nu-mi place de el. Nu-mi place ce a facut -> nimic nu-mi place -> nimanui nu ar trebui sa-i placa -> tot ce face e gresit.
Cele 6 piese pe care le stiam deja nu au fost de ajuns ca sa imi schimbe decizia: de atunci am refuzat sa fiu prezenta la orice eveniment la care era si el si am schimbat postul de fiecare data cand il vedeam. Grea boala, si compromitatoare pentru spirit.

Acum doua saptamani utilizad laptopul unui prieten, eram foarte concentrata, prea concentrata la ce faceam ca sa fiu atenta la ce se auzea pe fundal sau sa schimb melodiile. Si uite asa, fortat si pe nepregatite, urechile, spiritul mi-au fost invadate de niste acorduri foarte frumoase de chitara, si versurile: "Nu fugi de lume, lasa lumea-n lumea ta, cu adevarat,nu au ce sa-ti ia, nu au cum".



M-am oprit din tot ce faceam ca sa ma asigur ca interpretul este Chilian, am stat vreo 15 minute cu ochii in playlistul acela si, doamnelor si domnilor, in sfarsit,AM ASCULTAT.Atunci am inteles. Oamenii trag concluzii din intamplari care pur si simplu nu inseamna nimic, intamplari pe care noi le imbracam intr-o stare de spirit negativa, linia realului fiind cu totul alta.

Asadar, o spun cu tarie : Florin Chilian este un artist extraordinar, in a carui muzica ma regasesc de fiecare data cand o ascult. Pe langa multe laude, am auzit si o multime de lucruri despre el care m-au facut uimit. O sa fie cam greu sa ma dezobisnuiesc de vechile obiceiuri si judecati, insa de acum inainte sper sa las personajul sa fie doar vehicolul muzicii, oricine ar fi acel personaj si va recomand acelasi lucru.

Florin Chilian pare sa fie foarte sincer, eu chiar il cred, nu cunosc eu prea bine regulile si trucurile de marketing, dar ma bazez pe sentimente si pe ce imi transmite muzica, si consider ca am recunoscut de fiecare data sutele de impostori din industria muzicala.

Cred ca orice artist are cel putin un moment in care poate sa devina impostor. Este vorba despre acel moment de mandrie si trufie care te cuprinde cand te admira multa lumea. Cred ca toti ar trebui sa fuga de sentimentul asta cat pot ei de tare daca nu se simt in stare sa-i tina piept.Cand esti sincer si esti expresia propriei persoane,faci muzica temeinic, atunci te numesti artist. Vor fi oameni care te vor recunoaste si te vor iubi, exact cati trebuie sa fie. E atat de simpla formula ! Daca ajungi sa te fortezi sa spui ceva doar pentru ca ai avut succes cand ai facut-o din inima, deja ai pierdut inima si nu mai esti artist. Daca oamenii ar face doar ce simt, sigur ar exista mai putine personaje in industria muzicala.

Florin Chilian mi-a readus convingerea ca nimeni niciodata nu a reusit sa realizeze ceva, fara a fi sincer fata de el si fara sa se lupte cu propria fiinta. Mi se pare un privilegiu sa poti sa ai sentimente atat de frumoase si un privilegiu la fel de mare sa poti sa le si exprimi. Florin Chilian foloseste cuvinte cum ar fi "suflet", "vise", "lacrimi" si IN SFARSIT nu suna penibil, suna natural si exact asa cum trebuie sa sune pentru a pricepe mesajul.

In urma celor petrecute la evenimentul din 2006 am refuzat orice cale de interactiune media cu muzica sa- gresit! Observ acum ca este implicat in actiuni umanitare, face si spune tot felul de lucruri care demonstreaza clar ca ii pasa. Foarte rar oamenii isi dedica vietile pentru a servi vietilor altora, destul de rar intalnesti pe cineva caruia sa ii pese si sa nu o faca doar pentru aparente.
"Atat de rar vedem in jur ochi stralucind curat, acum cand totul e sa iei, sa nu ai nimic de dat."



Ne-am invatat sa asimilam muzica cum ne convine si pentru ca ne convine. Consumam muzica. Nu mai stim, insa, sa ascultam muzica. Totul e comprimat in orizontul celor trei minute si 30 de secunde. Nu avem timp, nici rabdare, nu ne mai permitem sa stam sa ascultam. De aici porneste si ideea albumului, pentru ca autismul, in esenta, inseamna lipsa comunicarii. In primul rand, noi cu noi insine nu mai comunicam. De asemenea, noi intre noi nu mai comunicam. Vorbim, strigam, urlam, latram, dar de comunicat nu o mai facem de multa vreme. Societatea sufera de un autism social cronic. ( Florin Chilian).

Am ascultat tot albumul "Autistul-Nu-l mai goniti pe Brancusi" si am trecut muzica lui in folderul numit "Poezie", unde pana acum eram convinsa ca va fi loc doar pentru poezie propriu-zisa si pentru albumele lui Bob Dylan. Tot ce am ascultat, am ascultat cu frica, cuvintele se apropiau prea mult de mine si inca nu stiu ce sa fac: sa le las, sa nu le las. Sa mai fug putin de realitatea mesajului? Mi se pare fantastic cata vibratie si greutate se simte in muzica lui, cata tristete sau chiar spaima, si totusi cat eroism si lipsa de victimizare.

Ma bucur ca inca nu am gasit nici o piesa de-a lui compusa direct in limba engleza, pentru ca a canta in alta limba decat cea in care gandesti, mi se pare o mica doza de ipocrizie si de instrainare de propriile trairi. Simt ca il inteleg si ma intelege atat de bine si ma bucur foarte tare cand primesc confirmari de sentimente. Cred ca tocmai a devenit ceva asemenea unui prieten bun, de suflet, care imi spune exact ce vreau si exact ce nu vreau sa aud: adevarul. Bine ai venit in lumea mea, Florin Chilian !