Am fericita si inedita ocazie de a trai in secolul 21, de a citi despre cele mai obscene secrete ale artistilor, de a da "like" la tot ce le iese lor din gura si nu numai, sau mai bine zis de a participa direct si voluntar la un exhibitionism dureros si neimaginat acum 100 de ani, timp in care muzica si-a pierdut valoarea iar publicul a devenit un generator de profit si nimic altceva.

Nu sunt singurul care asista la acest adevar trist si demoralizator, realizand totodata si implicatiile acestuia. Cei de la Washington Post, ingroziti de ideea ca muzica ar putea deveni decat un zgomot de fond au lansat un experiment. Intr-o dimineata rece de ianuarie un barbat a inceput sa cante niste piese, 6 mai precis, de Bach in statia de Metrou timp de 45 de minute. In acest timp lumea se grabea sa prinda urmatorul tren, treceau parca cu lumina vitezei pe langa el. De oprit, mai nimeni, decat un domn ceva mai in varsta, pret de cateva momente. Din cand in cand prin trecere ii mai arunca lumea cate-un dolar, de oprit insa nimeni nu avea timp. In mod curios, cu adevarat atent s-a dovedit a fi un copil de 3 ani, urmarit apoi de inca cativa, care in ciuda rugamintii parintelui faceau tot posibilul sa ramana in preajma violonistului. Summa summarum, in 45 de minute s-au oprit 6 persoane, vreo 20 i-au dat bani (un total de 38$), iar cand a terminat cele 6 piese de Bach, nimeni nu a aplaudat si nici nu au simtit lipsa muzicii. Nimeni nu stia dar acest tanar era Joshua Bell, unul dintre cei mai mari muzicieni ai lumii, cu o vioara in valoare de 3.5 milioane de euro in mana. Cu o seara inainte, el sustinuse un concert sold out in ciuda biletelor ce costau in jur de 100$ bucata. (Sursa: Washington Post)

Bizar, cum niste griji cotidiene, deseori banale ne pot distorsiona cultura muzicala si aprecierea pentru aceasta forma de arta. In aceste conditii sa nu ne mai miram ca piese gen "Stupid Hoe" (Nicki Minaj), in care artista (?!?) scoate din gura cele mai mari ineptii ale mileniului 3, sunt in top, sau o piesa ca "Pleaca" (Vunk) a fost ignorata, cand era vorba sa concureze la Eurovision, iar azi e cea mai difuzata piesa. Ce s-a intamplat cu muzica, ce se intampla cu publicul? Astia am ajuns? Niste ignoranti indobitociti incapabili de a aprecia frumosul? Mi-e teama ca da. Mi-e teama ca in 10 sau 20 de ani ceea ce azi numim muzica buna, va ajunge relicva tinuta sub lacat de cei care inca isi vor mai aminti de vremurile de demult, cand inca se asculta muzica...