La sfarsitul anului 2008 toata lumea vorbea despre cei pe care presa de specialitate ii considera urmasii celor de la Joy Division. Harry McVeigh (voce si chitara), Jack Lawrence-Brown (tobe) si Charles Cave (bass) adica White Lies au compus 10 piese numai despre moarte si dragoste, armonizate de un sound post punk si le-au inclus pe primul lor album.
Cine ar fi crezut totusi ca in momentul in care iti lansezi primul single din cariera ta cu titlul "Death" (Moarte) vei ajunge peste putin timp Nr. 1 in topul birtanic cu albumul tau de debut, intitulat si el la fel de sugestiv, "To lose my life..." (Sa imi pierd viata)?
White Lies, incearca o abordare romantico-depresiva a rock-ului alternativ intr-o perioada in care sunetele pop inspirate de muzica anilor `80 par sa domine piata muzicala internationala.
Desi isi face simtita prezenta in fiecare piesa de pe album, moartea nu transforma albumul intr-o poezie mortuara, ba mai mult, dupa ce ai scultat toate cele 10 piese de pe "To lose my life..." ai impresia ca ai ascultat de fapt o epopee post-punk ce aduce un omagiu finalului vietii, final pe care nu o sa il mai privesti cu frica, ci cu o oarecare relaxare involuntara.
Moartea pe care o canta cei de la White Lies este una melancolica, o moarte a iubirii, o relaxare sumbra a simturilor, totul concluzionat cu o intrebare fara raspuns: "care este pretul dragostei?!" in piesa "The Price of Love", cea care de altfel inchide intreg albumul.
"To lose my life..." un album dureros sau dureros de frumos dar numai pentru cei care simt.
"To lose my life" - tracklist:
1. Death
2. To Lose My Life
3. A Place To Hide
4. Fifty On Our Foreheads
5. Unfinished Business
6. E.S.T.
7. From The Stars
8. Farewell To The Fairground
9. Nothing To Give
10. The Price Of Love