In paradoxul muzical mioritic, trupe ca Luna Amara sunt un fel de fantome, cel putin pentru consumatorii de media. In realitate insa, cei cinci clujeni pot fi intalniti la toate evenimentele importante ale scenei rock, aceasta fiind singura modalitate viabila de promovare. In aceasta vara, au punctat la Sziget, dupa care au cantat la Stufstock si FanFest. Acum, o data cu venirea toamnei, baietii de la Luna Amara au un calendar foarte incarcat: lansarea noului album (al doilea), concerte in deschiderea Paradise Lost si Clawfinger, un turneu national si concerte in Republica Moldova si Germania. Si totusi, pentru consumatorii de media, ei raman "fantome"... Pentru a elucida acest mister, am vorbit cu Mihnea Blidariu, liderul trupei.

- De cantat, cantati la greu, bucurandu-va de fiecare data de succes la public. La vedere insa, practic nu existati. Unde se rupe filmul?

- Problema e ca, in Romania, industria muzicala fie nu e pregatita, fie nu stie sa promoveze muzica rock. Exista o diferenta intre o afacere pe termen lung, asa cum este rock-ul si o afacere pe termen scurt, care este tinta perfecta a caselor de discuri. Aici intervine ruptura. De foarte multe ori am fost nevoiti sa ne ocupam de promovare, prin impresarul nostru, pentru a putea supravietui. Singurul aspect unde nu avem control tine de videoclipuri. De altfel, nici nu ni s-ar parea normal sa ne ocupam si de asta...

- Parafrazand titlul cartii tale, chiar nu exista "nici un viitor"?

- La intrebarea asta, cred ca raspunsul ar trebui cautat afara. Acolo, rock-ul si-a creat propriul sistem de promovare. Cred ca acelasi lucru ar trebui facut si aici, o solutie fiind de exemplu posturile radio universitare. Spre norocul nostru, succesul nu se traduce exclusiv prin aparitii tv sau interviuri, ci prin concerte si contact cu publicul. Cumva, reusim sa scapam de cercul vicios in care trupe contrafacute de rock au scos un single, dupa care nu au putut canta deoarece publicul nu venea la concertele lor. Stiu multe cazuri de acest gen. Luna Amara aduce public in cluburi si fara expunere media. Nu e un progres real, insa ne mentinem pe linia de plutire.

- In acest moment, ati terminat cel de-al doilea album si asteptati lansarea. Asa cum stii, exista amanari care dau peste cap orice program de concerte. In cazul vostru ce urmeaza?

- Este adevarat, speram ca albumul "Loc lipsa" sa iasa in noiembrie pe piata. Indiferent de data lansarii, noi vom continua sa cantam, avand deja cateva repere clare. Urmeaza sa mergem in Republica Moldova, la Chisinau si Balti, dupa care, in luna decembrie, vom merge in Germania, la Koln si inca doua-trei orase mai mici. Pe drum, incercam sa mai prindem Budapesta si Praga.

Vor fi cantari fara onorarii, ce se inscriu in sloganul "sa incercam marea cu degetul", insa cred ca vor conta pe viitor. In plus, nu suntem primii care facem acest gen de turneu. Pe langa toate acestea, pregatim si un turneu national care ar trebui sa promoveze albumul.

- Si daca nu va iesi la timp albumul? N-ar fi nici primul nici ultimul caz din rock...

- Totul este posibil. Stii, am observat ca exista un paralelism intre casele de discuri si realitate, unde o artista ca Lhasa aduna mii de fani. Sunt convins ca multi dintre cei care lucreaza la casele de discuri nici n-au auzit de Lhasa. Ei traiesc in lumea lor si propun solutii cel putin hilare. Pentru "Loc lipsa" ni s-au propus niste colaborari halucinante, care ne-au aratat inca o data cat de departe sunt acesti oameni de realitatea muzicii. Din pacate, avem o industrie care se comporta de parca am fi imbecili, pe de-o parte, si cativa organizatori de spectacole care se risca... Noi insa ne continuam treaba, sperand ca intr-o zi cei de la casele de discuri vor intelege ca rock-ul face parte din muzica!

- Tinand cont de paralelismul de care vorbeam, in care intra si statiile radio, cat timp ii trebuie unui artist rock pentru a-si cumpara o masina sau o casa? Nu apareti in "Playboy", nu umblati cu oameni de afaceri...

- Nu cred ca banii sunt scopul principal pentru noi, desi ar fi bine sa ne luam o dubita cu care sa mergem prin tara. Oricum, cred ca ne-ar trebui foarte mult timp. Cantam de sase ani si nu suntem nici pe departe in situatia de a cumpara o masina. Unii chiar locuim cu chirie...

Ceea ce-mi doresc insa de la muzicianul rock din Romania este sa devina un lider de opinie ca Bono sau Trent Reznor (Nine Inch Nails - n.r.), pastrand evident proportiile. Artistul rock ar trebui sa insemne ceva pentru societatea civila. Masinile vin sau nu si nu cred ca vom avea prea multe regrete pe tema asta.