In perioada 24-26 august la Rosia Montana s-a desfasurat a patra editie a festivalului menit sa ajute la salvarea zonei de distrugerea iminenta pusa la cale de autoritati in cardasie cu, deja infamii, Gabriel Resources. Care e problema cu mineritul? Vor disparea copaci, vor disparea dealuri, va disparea un sat si va aparea in schimb o mare de cianura care va transforma zona intr-un loc al mortii si al uitarii.

Imediat cum parasesti drumul principal Abrud-Campeni, parca intri intr-o alta lume, o lume trista, fara oameni, cu case parasite, unde singurele semne de viata sunt banner-ele cinice puse la tot pasul cu sloganuri neconvingatoare pro-minerit - despre viata si renastere, reducerea somajului, sanse, sperante. Realitatea care te inconjoara este, insa, cu totul alta. In zare se itesc cativa munti golasi si sterpi atinsi la un moment dat in timp de caria mineritului. Alaturi, fratii lor care au scapat inca neatinsi privesc peste vai, tremurand ca poate, in curand, vor avea si ei aceeasi soarta.

Drumul te poarta serpuind printre paduri si case razlete inconjurate de pasuni si livezi de un verde orbitor. Pe fiecare zid, vechi sau nou, sfidator se hlizeste la tine sfidator cate o bulina sau o placuta cu inscriptia "Proprietate | SC Rosia Montana Gold Corporation SA". Ajuns in centrul localitatii te frapeaza ca nu exista nimic care sa indice ca in apropiere se desfasoara un festival cu cateva mii de participanti. In final ne luam dupa o masina cu numar de Cluj pe niste stradute laturalnice si gasim un grup cu rucsace in spate care ne indruma in directia buna. Lasam masina langa o casuta pitoreasca care pare sa-si fi trait demult prima tinerete si o luam la picior pe deal. Drumul se ingusteaza si treptat se transforma in poteca, iar poteca intr-o adunatura de bolovani care serpuieste abrupt printr-un desis. Nu se aude nici un zgomot in afara pasilor ocazionalilor drumeti care s-au incumetat s-o apuce pe acelasi drum cu noi. Ici-colo mai vezi cate o sageata cat palma care indica directia. Multe erau pe jos rupte si calcate in picioare de angajatii Gold Corporation sau de cativa localnici prea prosti ca sa-si dea seama ce e bine pentru ei. Dar se pare ca aceasta mentalitate este destul de des intalnita in zona. Nu mai departe de Padis, important centru turistic din Muntii Apuseni, se taie copaci pe rupte, se distrug marcaje, auzi numai zgomot de drujbe si tractoare. Oamenii nu se gandesc mai departe de ziua de maine. Vor bani si ii vor acum.

Dupa aproximativ 20 de minute de urcus, drumul te poarta spre platoul unde se intampla totul. Vezi intai un cort, apoi inca unul si inca unul si apoi te loveste - o mare de corturi, oameni, chioscuri si masini forfotind in toate directiile. Prima impresie, recunosc, nu a fost buna pentru ca n-am apucat sa fac doi pasi si m-am trezit cu un grup de punkeri peste mine cersind bani sau tigari (si din pacate n-au fost ultimii, dar din ce am auzit pe-acolo, clar mai putini ca in alti ani). Vezi multi oameni beti, multa mizerie pe jos, pusti fumand iarba, dar si oameni iubitori de muzica care participa la evenimente si se bucura de natura din jurul lor. Din pacate proportia mi s-a parut clar in favoarea primilor si am ramas cu un sentiment ca numai de salvat Rosia Montana nu se ocupa lumea pe-acolo.

Oricum, organizatorilor nu prea poti sa le reprosezi nimic - erau toalete ecologice si containere de gunoi din belsug, mancare si bautura pe saturate, muzica buna si sonorizare excelenta - si toate astea pe varful dealului, cu curent electric adus de-acasa.

Cu masina se poate ajunge relativ usor, am aflat noi ulterior - din Abrud urmezi drumul spre Rosia Poieni si dupa cate zeci de minute de injuraturi si planetare rupte ajungi la parcarile organizate la intrarea pe platou.

Din cate mi s-a spus, anul acesta Fanfest a luat-o intr-o directie noua. Nu am de unde sa stiu daca e asa, pentru ca, spre rusinea mea, in anii trecuti nu am reusit sa ajung. Pe langa, deja clasicele, concerte rock, organizatorii au plantat si un cort electro, un cort de proiectii si un cort de jocuri (nu pe calculator!), si au pus la cale spectacole de teatru si literatura, seminarii de mediu, ba chiar si trasee in zona.

Cu cazarea e foarte simplu la Fanfest - ti-alegi un loc care-ti place si-ti asezi cortul. Anul acesta a fost nevoie si de o taxa modica pentru a putea suporta chiria marita de cateva zeci de ori de autoritatile locale, care fie sunt prea naive sa-si dea seama de beneficiile de a avea cateva mii de oameni in satul lor, fie au interese mai presus de bunastarea satului si a celor care i-au ales.

Cum mi s-a parut Fanfest? Plin de viata, interesant, variat, bine organizat - da, ecologic - mai putin.

Mai multe fotografii de la FanFest 2007