Ori nu am fost eu suficient de la curent cu evenimentele mondene, ori baietii de la Oliver au fost cam zgarciti cu reprezentatiile live, pentru ca abia seara trecuta, pe 19 mai, am reusit sa-i vad in carne si oase in Club Control.
Vizitatorii MuzicaBuna.ro probabil ca sunt familiarizati deja cu trupa,
sau cel putin ar trebui sa fie daca este sa ma iau dupa cele peste
12.000 de descarcari ale albumului Poetry
Pop. Daca inca nu-i stii, nu-i timpul pierdut, inca le poti descarca
albumul gratuit sau le poti citi blog-ul.
Prestatia de aseara este parte a unei serii de reprezentatii prin tara. S-au
cantat piese vechi si piese noi peste 2 ore, spre deliciul publicului si
disperarea baietilor de la sunet si lumini :)
Trupa suna foarte bine si stiindu-i si ascultandu-i de atata timp nici nu m-as fi asteptat sa fie alfel. Mi-ar fi placut sa-i vad, totusi, un pic mai relaxati si mai comunicativi cu publicul, dar banuiesc ca asta vine odata cu experienta. Important este ca talent si piese faine au cu carul asa ca, da-le o mana de ajutor, mergi la concertele lor, cumpara-le
albumul si asculta-i pentru ca merita.
Daca n-ai reusit inca sa-i vezi in nicio cantare, o poti face pe 21 la Constanta (Pulse), pe 23 la Suburbia si pe 10 iunie in Green Hours.
Numele meu este Ionut. Am cinci ani si doua luni. Imi place sa ma joc, sa alerg si, cum zice mama, sa fac prostii. Nu stiu despre ce vorbeste. N-o sa-i inteleg niciodata pe oamenii astia mari.
Ce mai fac? Bine, uite ma uit pe geam. Poate o sa ninga. Uite un fulg de nea! Ba nu, mi s-a parut. Ba da, uite-l, uite-l! Of, s-a topit cand a atins gardul. Nu-i nimic, uite inca unul. O sa fie zapada de Craciun! Trebuie sa-i spun lui tata. Dar unde-i tata? De obicei sambata seara era acasa cu mama. Acum au plecat amandoi si m-au lasat cu bunica. Of, ce plictisitoare e bunica. Daca iar imi povesteste ce facea cand era ea mica cred ca ma ascund in dulap.
Hmm ... ce ciudat ... parca si anul trecut au disparut mama si tata inainte de Craciun si tot cu bunica m-au lasat. Vai ce m-am plictisit si atunci. Bunica chiar nu stie sa se joace. Imi zice ea, dar eu nu cred ca a fost vreodata de varsta mea.
Cred ca pregatesc ceva. Prea se ascund asa. Dar cum sa aflu? Bunica nu-mi zice nimic. Uite, ca a si adormit. Aoleu cum sforaie. Trebuie sa aflu singur! Hai sa vedem. Geanta lui mama. Ce bine ca nu si-a luat-o! Ce scrie aici? C-A-D-O-U-R-I-I-O-N-U-T. Cadouri Ionut. Hei, asta-s eu. Ce bine! Ce bine! Ce bine! Dar stai putin, si Mosu'? Daca se supara Mosu' si nu-mi mai aduce si el? Cred ca Mosu' are cadouri mai frumoase ca mama.
Ia uite, ca mai scrie ceva ... C-O-S-T-U-M-M-O-S. Ce costum? Ce treaba are mama cu Mosu'? Oare tata stie? Hmm ... Mama ... Cadouri ... Mosu' ... Mama ... Cadouri ... Mosu' ... Hei, stai putin ... Mama ... Cadouri ... Mosu' ... Nu se poate! Nu ... Dar cum? Cum? MAMA E MOS CRACIUN! MAMA? MAMA MEA?
Dar cum poate sa ma minta? Pe mine? Ionut al ei. Pentru ce? Si toate poeziile alea? Si cantecele ... Nu se poate ...
Dar trebuie sa fie adevarat. Uite, scrie aici. Of, de nu m-ar fi invatat bunica sa citesc. Daca as fi mai mare ce i-as face ... cate i-as zice ... I-as zice ca valorez mai mult decat o sarbatoare comerciala cu iz pseudo-religios. I-as zice ca nu trebuie sa cedeze presiunilor societatii de a se conforma fara sa gandeasca. I-as zice ca increderea mea este mai importanta decat ce crede matusa, sau bunica, sau vecinul de la 3. I-as zice sa-mi dea ceai, nu cola, mancare gatita, nu aripioare si hamburgeri, cozonac, nu Snickers, cel putin acum cat inca nu sunt obisnuit cu ele si conditionat sa-mi placa. I-as zice sa nu ma lase sa ma uit la televizor toata ziua sau sa schilodesc oameni in GTA 4. Dar eu sunt mic, eu nu stiu toate astea. Eu sunt Ionut. Si am cinci ani si doua luni. Imi place sa ma joc, sa alerg si sa fac prostii ...
Nu stiu cati dintre voi stiu, dar de vreo cateva luni se tot discuta pe marginea remuneratiei datorate autorilor (compozitorilor, textierilor etc) pentru folosirea muzicii lor pe internet.
De o parte a mesei se afla cei de la UCMR-ADA (organismul de gestiune colectiva din Romania), de cealalta parte oameni din industrie. Miza? Conform UCMR - remunerarea corecta a autorilor, iar conform celor din industrie - viitorul site-urilor de muzica din Romania.
Din pacate negocierile au inceput prost si continua si mai prost. Ne-a fost pusa in fata o propunere de metodologie prin care site-urile ar trebui sa plateasca mii sau zeci de mii de euro pe luna. Si asta s-a intamplat pentru ca cei ce vor sa reprezinte interesul autorilor pe internet au o mica si nesemnificativa problema: NU STIU CE E ALA INTERNET! Ei cred cu tarie ca singurul pericol pentru siguranta financiara a membrilor lor sunt site-urile de tipul MuzicaBuna.ro, Trilulilu.ro, Neogen.ro, care de bine de rau platesc momentan ceva. Si pentru ca ne stiu si-si inchipuie ca invartim cine stie ce sume fabuloase vor sa ne jupoaie.
Cate site-uri pirat a inchis UCMR in ultimii trei ani? Nici unul. Ce vor sa faca legat de torente si DC++? Nimic, pentru ca nu stiu ce sunt alea (serios, chiar a trebuit sa le explicam, si tot n-au inteles).
Cine pierde aici?
Pai in primul rand, evident site-urile de muzica din Romania. N-o sa mai aiba bani sa se extinda si sa ofere servicii noi, n-o sa mai renteze pentru nimeni sa faca site-uri noi si in final n-o sa mai renteze pentru nimeni sa tina site-urile actuale.
Apoi bloggerii care-si puneau ocazional cate un videoclip din youtube, se vor putea trezi dati in judecata pentru neplata drepturilor de autor, si asta in conditiile in care youtube-ul plateste deja in Statele Unite.
In al doilea rand, consumatorul roman de muzica. Singurele surse de informatii si muzica vor fi cele din afara tarii. Adica mai putin relevante pentru el si mai putin orientate pe muzica romaneasca.
In al treilea rand, industria muzicala romaneasca. In conditiile in care un artist de "top" vinde maxim 2-300 de albume si traieste preponderent din cantari, disparitia site-urilor romanesti de profil va avea ca efect o scadere substantiala a promovarii si implicit a nevoii romanilor de muzica locala.
In al patrulea rand, chiar UCMR-ul. Daca membrii lor o duc mai prost pentru ca nu au unde sa-si promoveze muzica, si ei o vor duce implicit mai prost.
De ce se intampla asta?
Din cauza a doi oameni din conducerea UCMR si a catorva compozitori influenti dar ramasi in urma timpurilor.
In cadrul organizatiei exista convingerea ca in internetul romanesc se invart sume fabuloase. Din pacate, adevarul este ca sunt probabil unul sau doi milionari in industrie, ceva oameni care traiesc decent, si marea majoritate care fie nu castiga nimic, fie o fac din pasiune. In orice caz, financiar vorbind, este o industrie anemica si subdezvoltata.
Lectie de absurditate
1. UCMR-ul este un organism de stat. De fapt este un organism pe care statul ti-l baga pe gat daca esti autor. Vrei, nu vrei, UCMR-ul iti gestioneaza drepturile, avand, practic, un monopol legal. 2. In acest moment UCMR-ul se judeca cu autori care au indraznit sa-si puna muzica proprie pe site-urile proprii. Ei vor sa fie platiti de autori, pentru ca apoi sa plateasca aceeasi suma inapoi autorilor minus un comision. 3. Nu poti folosi muzica pe internet fara sa platesti. Chiar daca un autor vrea ca muzica lui sa fie descarcata sau ascultata gratuit nu are acest drept. Ce o sa se intample? Se vor duce toti pe youtube si myspace si site-urile romanesti vor ramane cu buza umflata. 4. UCMR-ul este reprezentat de oameni care n-au auzit niciodata de DC++ sau torente. 5. UCMR pretinde ca orice site care foloseste muzica sa dea lunar un raport cu muzica folosita in care sa se specifice si compozitorul si textierul piesei. De unde sa obtina un site informatiile acestea ramane inca un mister neelucidat. 6. In conditiile in care in practica internationala remuneratiile datorate autorilor sunt pe undeva pe la 10% din venituri, UCMR-ul pretinde sume care depasesc 100% din veniturile medii ale site-urilor din Romania.
Nu vreau sa fac un secret din faptul ca sunt unul dintre fanii Vama Veche. Ma refer la trupa aia de tineri rebeli, nebuni, in frunte cu un Tudor Chirila dezinvolt si carismatic, care cantau pe la sfarsitul anilor 90... Si, intr-adevar, probabil ca melodii ca VST, Vama Veche, Nu am chef azi, Calul din Marlboro si celelate vor ramane doar un parfum al acelor ani si al acelei varste.
Incet-incet talentul a lasat loc rutinei, mesajul a lasat loc comercialului, onoarea oportunismului si Vama Veche trupei Vama. Putem vorbi de o maturizare in plan personal si profesional a lui Tudor, putem vorbi despre o "evolutie" a muzicii sau despre aparitia unor divergente sau conflicte in trupa Vama Veche... si totusi nu vom putea "rezolva" nimic. Vama Veche a murit!
Spun asta in urma ascultarii noului album VAMA - Pe sarma, care este un amalgam jenant de piese facute "in stil" Vama Veche - gen ciorba reincalzita, cu un mesaj redundant si superflu, alaturi de piese de "umplutura" probabil inspirate de viata mondena si de noile cercuri in care solistul isi face veacul. Din a doua categorie amintesc piesa "Fotomodele" care este o oda jenanta adusa contrastului dintre aparenta si esenta in ceea ce le priveste pe duduile susamintite.
Linia melodica simplista si comuna, vocea si interpretarea modeste, mesajul "deja-vu" , toate contribuie la nominalizarea trupei Vama drept dezamagirea anului. Singura apreciere, precum si premiul "Optimistul de aur", o primeste PR-ul, datorita intentiei de a vinde albumul exclusiv prin trimiterea unui SMS cu suprataxa, contravaloarea acestuia fiind de 4 euro (adica dai cu fix 4 euro mai mult decat face). Sper totusi ca ingeniosii PR-isti sunt platiti chiar cu un procent din vanzari, aceasta fiind cea mai grea pedeapsa pentru astfel de idei.
Pentru o vanzare corecta, la un raport calitate-pret echitabil, eu as recomanda ca vanzarea sa se faca in lei iar valoarea sa fie de 2 unitati.
Am imbatranit ... totusi n-arat mai batran, nu ma simt mai batran, de fapt nici n-au trecut prea multi ani de cand ma simteam tanar ... vreo 3-4. Era o vreme cand intelegeam muzica comerciala, in toata sinceritatea ei tembela. Nu credeam ca o sa ajung sa spun asta, dar mi-e dor de dance-ul acela idiot pe care-l vomitau difuzoarele amplasate strategic pe toata promenada din Mamaia. Era o muzica fara pretentii, cu un target bine stabilit - copii naivi, needucati inca suficient, tineri naivi, needucati inca suficient si adulti naivi, fara sperante de a fi educati vreodata suficient.
Intre timp situatia s-a cam schimbat. Daca te pune dracu sa te duci prin 99% din cluburile bucurestene o sa auzi aceleasi acorduri monotone, aceleasi ritmuri indobitocitoare, care tin zeci de minute fara nici o variatie, fara nici o nuanta, incapabile sa produca vreo emotie, ci doar sa induca o stare bizara de transa oricui s-ar lasa dus in voia lor, purtat de aburii alcoolului.
Aceiasi copii needucati si aceiasi tineri dezorientati, carora li s-au adaugat intre timp hoarde de corporatisti grasi si frustrati iesiti in team-building, dau ritmic din cap ca niste papusi dezarticulate manuite de Dumnezeul lor - DJ-ul. E cel mai tare sa fii DJ in zilele noastre ... oamenii platesc zeci-sute de roni ca tu sa le pui muzica. Nu muzica facuta de tine, doar bucatele "imprumutate" din piese vechi si poate bune, silabe repetate, tipete, sunete artificiale, beat-uri care se invata la prima lectie de percutie, amestecate intr-un melanj grotesc ce urla la tine din boxe cat usa.
Ce animale triste am ajuns daca avem nevoie de acea doza de instinct crud, de uitare de sine, de un moment aproape hipnotic in care sa-ti bagi p*la in atatia ani de evolutie, sa scapi, sa te duci dracu sa te f*ti pe ratiune, pe griji, pe probleme si sa te minti ca macar pentru cateva ore esti fericit cu viata ta mizerabila.
Acum vreo 10-15 ani era simplu sa devii vedeta. Nu era nevoie sa ai voce, ureche muzicala, melodie sau videoclip. Ajungea sa apari pe o scena si sa pretinzi ca ceea ce faci este muzica, ca publicul roman, indobitocit 50 de ani cu Cantarea Romaniei, sa te asculte cu pasiune si sa-ti cumpere casetele cu piese furate. Rime ca mare - soare, iubesc - doresc, mare - tare, mine - tine - bine erau culmea rafinamentului si garantia ca orice behaiala o sa fie hit.
Acum lucrurile s-au cam schimbat. Negativele sunt mai elaborate, publicul s-a obraznicit si mai vrea si cate o prestatie live, iar comparatia cu ce se intampla afara se face tot mai des. Deci, cum faci sa intri pe piata muzicii romanesti, cum ajungi sa canti si tu pe la nunti pe o mana de euro, cum faci sa te vaneze si pe tine paparazzi prin cluburile de snobi din Bucuresti?
Ai trei sanse: fie ai talent cu galeata, canti, dansezi, te dai peste cap si reusesti sa faci pe cineva important din industrie sa te ia sub aripa, fie ai o bruma de voce si bani cu galeata de aruncat pe promovare si melodii de la Moga, sau fie ai sanii cat pepenii umflati cu substante chimice din Turcia si te arzi cu compozitorul, directorul casei de discuri, impresarul, sponsorul, directorul postului TV, directorul de la radio si echipa nationala. Viata grea ...
Care-i treaba in ultima vreme cu cantatul in engleza? De ce cred "artistii" nostri de doi bani ca pot canta in alta limba cand nici macar limba materna nu o stapanesc bine? Se pare ca de prea mult uitat la MTV au inceput sa creada ca prin simpla schimbare a limbii in care-si interpreteaza penibilitatile o sa ajunga sa-si ia casa ca-n "Cribs".
Akcent, Delia, Impact, Andreea Banica, Lavinia, TNT - doar cateva nume care se pare ca s-au plafonat in limitele limbii romane. Ar trebui sa le spuna cineva ca afoni si parasute exista si in afara tarii, n-au ce sa mai aduca nou.
Serios vorbind, prevad un esec cumplit tuturor romanilor care se aventureaza pe aceasta cale, pentru ca in tara oamenii ii asculta, tocmai, pentru ca le vorbesc pe limba lor, nu pentru ca nu existe alternative in engleza, iar afara, n-au ce sa aduca nou - au si ei muzica comerciala copiata la kil.
Ce-o sa urmeze? Manele in spaniola sau italiana pentru conationalii nostri care au plecat de cateva luni la capsuni si deja nu-si mai inteleg limba?
