Am spus ca o sa revin cu poze din Sibiu, evident ca nu o sa le postez pe cele mai compromitatoare, intai de toate ca nu arat foarte frumos franjuri cu carne macra, cum eram, si in al doilea rand pentru ca Sibiul are suficiente frumuseti de sine statatoare, ce sens are sa ma prezint pe mine...

So, podul minciunilor, despre care nu am stiut de la inceput cum sta treaba, si am spus, un adevar intai, mai apoi o minciuna despre care sa stiu ca trebuie spusa asa, ioghi, troghi, ca sa aud ca legenda asa: orice indragostit care spune o decalratie mincinoasa pe acel pod al minciunilor, va cadea, odata cu podul ce ii sprijina picioarele...waaaawwwww!!!! Eu am spus una adevarata, asa ca sunt inca in viata...
O parte din prietenele mele dragi...numai o parte, inca in toate capacitatile fizice si intelectuale.


Trebuie sa recunoasteti ca aceasta fotografie este foarte misto...statea singur, luminat si gol, undeva in Piata Mica in Sibiu, ca si cum toata lumea ar fi plecat si el, aparent vesel, continua sa cante aceeasi melodie si sa se invarta pe aceeasi traiectorie, de mii de ani...frumos...