... poate ca am eu o zi proasta. De obicei, cand esti deceptionat de "mediul inconjurator" te pui pe scris. Nu de alta dar nimeni nu vrea sa auda un om care se vaita incontinuu. Eu nu ma vait incontinuu, dar uneori nu mai pot! Si atunci ma bag pe blog. Fie pe asta, fie pe celalat...

Oamenii (sau cei de care m-am lovit eu in ultimul timp) nu mai au cuvant. Saptamana trecuta am fost sa vad o garsoniera pentru ca trebuia sa ma mut. Am ajuns la Timpuri Noi, la un bloc decent, am vazut o garsoniera aranjata, destul de ingrijita, a unei dudui de numai 25 de ani din Petrosani. Duduie blonda, sustinuta din dreapta spate de o mama roscata, uscata, cu un zambet care dezvaluia o serie de dinti de aur.

Na, destul de sociabile femeile. Mi-au retinut numele din prima, am discutat (mie imi placea casa, o vroiam), mi-au oferit cafea, am fumat impreuna, ne-am povestit vietile. Stateam deja de o ora si jumatate impreuna iar eu tot trageam sa merg sa aduc banii. Nu, dar casa asta e ca si a ta, ce conteaza daca ii aduci acum, sau mai tarziu. Intre timp mai veneau oameni la vizionari, oameni care erau tratati cu: cam asta e, la revedere. Am facut cateva poze si am pornit galop catre bani. Am ajuns acasa, am aratat pozele prietenului meu si am sunat-o pe femeie ca sa stie ca ma indrept catre ea.

Eh.... nu mi-a mai raspuns. Deloc. Doua ore. Pana cand m-am suparat atat de tare incat a inceput sa ma doara capul, am sunat de pe un alt numar si a primit un : Dianaaa, imi pare tare rau, l-m dat. Faptul ca i-am trimis un mesaj inapoi, sa spunem destul de usturator... nu mai conteaza.

Despre oamenii care "ma pupa in fund" cu expresii expansive despre talentul si viziunea mea artistica, si care nici macar nu au catadicsit sa vina la mine la avanpremiera, sa mai zic?

Asta a fost, dar mi s-au intamplat cam 5 pe saptamana, in ultimele doua saptamani. Si aici ma refer la oameni de la serviciu, la prieteni, la familie... Cred ca ar trebui sa denumim aceasta perioada cu "Omul - tomberon de cuvinte".