Pornind de la latinescul ''degustibus non discutandul'', pana la englezescul ''what the f**k'', am trecut prin toate formele de exprimare vizavi de muzica. Trebuie sa recunoastem ca muzica s-a schimbat in timp, spatiu si calitate. Da, recunosc, muzica de astazi sucks.
Despre tineri ce sa mai zici, asculta in casti tot felul de piu pui ( minimal & co) dar pe fetele lor este o lipsa de expresivitate similara ''ma doare-n cot- ului''... pai ce expresivitate sa aiba, draga, copilul ala care asculta scrasnet de metale mixat ad hoc? Sunt constienta ca face parte din evolutie, sau ma rog, involutie, si nu mi-ar placea sa-l vad pe Stefan Banica cu laurii victorie pe frunte...eh, nu-s exagerata. Dar chiar nu reusesc sa inteleg care este feelingul ala maaarfa. Ma ajuta cineva? Mi-ar placea sa stiu cateva pareri, astia pe pils, cu ochelari, transportati in alta dimensiune? Provoc un electric freak sa imi explice si mie ce simte dupa ce si-a turnat jeansii stramti pe el, si-a pus tricolul sclipicios si sapca Von Whateva, evident ochelatii si bomboana cu menta de la sor-sa din camera pe post de pil ;)...haidi ba...