A trecut pe langa ea si i s-a parut cunoscuta. Parca o mai vazuse pe undeva. Forma buzelor ei ii parea familiara. S-a oprit pentru o secunda, apoi a ezitat. Ar fi aratat ca un cretin daca ar fi incercat sa o abordeze, ea s-ar fi ganit ca vrea sa o agate... si nu era asa... parca o stia, atata tot.
S-a gandit toata ziua la ochii ei, la buzele ei, de unde o cunostea? O cunostea sau doar semana cu cineva? Poate doar ii aducea aminte de cineva... cineva care i-a fost foarte drag... cine?
Se pierdu printre hartii si numere pentru cateva ore, apoi ii veni iar in minte, imagine ei. De ce nu s-a oprit, totusi? Acum o sa fie macinat de gandul ca o cunoaste pentru zile in sir... saptamani poate... sau poate o sa uite maine...
A doua zi dimineata, iubita lui l-a trezit in miros de cafea si cornuri pariziene... Ce fitze! Cata superficialitate! Adica romanii nu aveau cornuri d-astea umplute cu ceva? Ba da! Sigur ca da! Cornuri pariziene...
A sarutat-o pe coltul buzelor si a plecat spre serviciu. Nu isi adusese aminte de chipul strainei, dar era trist. Abatut... Astazi s-a hotarat sa mearga pe o ruta ocolitoare la serviciu... mersese timp de patru ani cu tramvaiul doua statii, apoi cu metroul, apoi inca un pic pe jos. Astazi o sa mearga pe alt drum.
Lasa o posta in stanga lui, exact aproape de cladirea in care lucra. Nu intrase niciodata in institutia asta ceusista... Posta! A intrat. Asa, fara sa gandeasca, a cumparat o carte postala si a scris cu pixul lui inscriptionat cu BCR: '' Tu ma faci mai bun''. Apoi a scris o adresa la intamplare. A zambit la gandul ca cineva o sa zambeasca citind. Aproape ca a bufnit in ras cand i-a venit ideea ca ar putea creea probleme unei femei, daca acea carte postala ar fi citita de barbatul ei.
Si-a desfacut nodul la cravata si a continuat sa mearga. Se gandea la iubiuta lui. Ce proasta! Cum tinea ea la eticheta, cum ii dadea cornuri frantuzesti si cafea in fiecare dimineata, si cum se privea in oglinda de fiecare data cand faceau sex, doar sa vada ca parul ii sta bine, in timpul partidei... Ce proasta!
I-a trecut prin cap ideea sa demisioneze... Nu stia ce se intampla cu el...
S-a cufundat in hartii si cifre si totul a revenit la normal.
A doua zi, dimineata, cornurile aveau gust bun... si iubita lui era frumoasa...
Pentru un timp a crezut ca totul este o minciuna, dar nu... a fost pentru o zi norocos.
Nu ar fi avut curajul sa lase totul doar pentru ca o pereche de buze i se pareau atat de cunoscute... parca din alta lume... dar imaginea lor, incet, s-a sters...
Acum e bine... oare este?