El, rockul, statea in padure. Se contopea cu natura. Vantul ii adia prin plete, fumul tigarii ii intra in ochiul stang, bocancii erau plini de noroi iar pe reverul camasei army se usca incet o pata de sange. Sangele dusmanului, a sistemului rapus voiniceste cu o seara inainte. Rockul se contempla pe sine, intrebandu-se daca poate sa existe pe lumea asta ceva mai adevarat decat el. Evident nu.

Dupa cateva ore de auto-adulare neintrerupta, rockul se simtea insa trist. Trist si neimplinit. Ceva ii scapa printre degete, ce era mai bun nu se-ntamplase inca ci urma sa vina. Un fosnet cu potential se auzea in spatele copacilor. Intrigat si incantat de perspectiva intalnirii sufletului pereche ce-l putea adula mai cu spor, rockul s-a ridicat in picioare, si-a dat suvitele rebele dupa ureche si a abordat pozitia de semi-fandare cu atitudine. Fosnetul se intetea, sufletul pereche pare a fi mai multe. Cu atat mai bine.

Continuarea mai jos.