Consideratii pe marginea unui roacar
Mama catre Alexandru: "Alexandru, nu mai scuipa!"
Alexandru catre maica-sa: "Vezi-ti ma de treaba ta si lasa-ma!"
Alexandru e vecin cu mine. Curtea casei lui, mai precis a maica-sii care nu-si vede de treaba, e gard in gard cu a mea, asa ca-l stiu bine pe Alexandru. Il stiu de cand eram mica si vorbeam cu sora lui prin gard. E greu sa recreezi legaturi rurale in mijlocul Bucurestiului asa ca nu vorbeam la poarta sau nu ne faceam invitatii sa ne vizitam, ci vorbeam dupa-amiezele asa, prin gard. Am fost prietene vreo doua veri dar acum am uitat cum o cheama. E studenta la Timisoara. Ea era mai mare cu un an ca mine, se pregatea sa dea capacitatea si imi arata printre uluci desenele ei tehnice. Opere de arta, nu altceva, asa mi se pareau. Discutiile cu ea au fost inceputul interactiunii mele cu artistii: eu i-am sugerat sa faca acoperisurile rosiatice, din tigle. Mi se parea mai artistic asa, si, fara sa ma laud, se vede ca m-am priceput ca nu mi-au placut doar mie caci profesoara i-a dat 10.
Alexandru nu e student undeva si nici nu a fost vreodata. Bate in 30 de ani si scuipa. Nu pentru ca ar avea, medical vorbind, nevoie sa expectoreze, ci pentru ca asa se face cand vin tovarasii sa faca gratar in curte la maica-ta. Asa e cutuma, sa scuipi, Alexandru-gazda fiind. Chestia asta nu o poate intelege maica-sa, la cei 70 de ani ai sai, plimbati lunar cu CFR-ul pana la Timisoara, unde prietena mea e studenta. Cand vine in Bucuresti si ne intalnim in drum spre non-stopul din colt zice ca e mai bine acolo, oamenii sunt mai civilizati. Probabil nu scuipa. Si fata face bine, s-a angajat iar ea o sa se mute de tot acolo, la ea. Desi e batrana si la varsta ei nu-ti mai lasi casa sa pleci asa, in lume, dupa ce-l vede pe Alexandru asezat la casa lui, cu sotie, se muta la Timisoara, ca-s oamenii mai civilizati acolo.
Alexandru bea cand e meci. Bea si urla. Cand era maica-sa aici incepea sa o injure ca pierduse Steaua. Se spunea ca o si bate, ca taica-su, ca doar leiti sunt. Ciudat e ca Alexandru nu loveste pisicile. Pisicile maica-sii, lasate in grija lui, noua la numar. Cand sunt in calduri ar avea motive sa le cotonogeasca dar psihologia de scuipator vexat a lui Alexandru il impiedica sa le faca rau. Probabil nici taica-su nu batea pisicile. Alexandru bea, scuipa si injura si pe vremea cand fraternizam eu prin gard cu sora-sa. Bea si ii strica desenele cu case cu acoperis de tigla rosiatica. El zice ca sora-sa e curva ca a plecat, oricum nu-si mai vorbesc de cand a batut-o si pe ea. La non-stop se zicea ca a si scuipat-o si i-a mai facut si altceva. Asa ca ea a plecat la Timisoara sa deseneze acoperisuri de tigla cu oameni mai civilizati.
Alexandru e rocker. Din cand in cand mai scoate casetofonul in curte sa asculte si cartierul lui niste oboseli metaliste din 80. E si microbist. Ma simt ca un mic dumnezeu: de la geamul din bucatarie unde stau sa fumez il sorb din priviri pe Alexandru de vreo 5 ori pe zi. Seara, pe fundal, se vede nocturna de pe Dinamo. Cand joaca Steaua pe Dinamo Alexandru e la el in curte, cu gratarul, scuipatii, berile si tovarasii, se uita toti la meci si ecranul le lumineaza tocmai bine fetele. Transfigurat de meci, salivand in exces si luminat doar de ecranul mic al televizorul, Alexandru arata exact asa cum arata atunci cand i-a facut sora-sii si altceva decat sa o scuipe.
S-a facut toamna si trebuie sa ma duc prin curte sa strang frunzele uscate si sa le dau foc. Asa faceam si toamna trecuta si dupa ce am terminat mi-am aprins o tigara. Printre uluci, Alexandru tanja si el la o tigara. Si el e fumator dar nu-i mai ajunge pensia maica-sii sa-si ia si tigari. Inainte fuma, se imbraca in pantaloni de piele si avea trupa de metal obosit dar acum ailalti s-au angajat si el a facut burta asa ca nu-i mai vin pantalonii. Cand face gratar fumeaza de la tovarasi, care-s muncitori la blocul ala noua de sticla care creste copacel-copacel in fostul parc de pe Eminescu. Aveam retineri cu datul tigarii.
Intai m-am facut ca n-aud dar pana la urma i-am dat-o, in amintirea rudeniei lui cu prietena mea. Stiu ca nu se dau tigari la violatori dar nici maica-sa n-a crezut-o cand i-a povestit ce i-a facut Alexandru. I-a spus ca e o curva mincinoasa si fata a plecat la civilizatie. La mahmureala de dupa urmatoarea betie insa, intre doi scuipati, Alexandru, spasit, a recunoscut. Imi pare rau ca i-am dat tigarea dar si anul asta, daca imi mai cere, tot o sa-i dau. Vecinul meu, Alexandru cel grijuliu cu piscile, ma sperie. Cu tot gardul dintre noi.
loading...
2 comentarii comentarii. Posteaza un comentariu
|
18-10-2008 20:23 de Vladi Martinus
Excelent articol, Catinca! mi-a placut foarte mult!
Ceea ce ma sperie pe mine este ca sunt mai multi "Alexandru" in tara asta. Pe unii ii vezi la stirile de la ora 5, pe altii nu... Este ciudat, totusi, reactia noastra, ca oameni: desi suntem cosntienti ca acesti "Alexandru" nu merita nici macar un fir de iarba, exista totusi ceva (fie ca este frica, fie ca este bunatatea sufleteasca) in noi care nu ne lasa sa ii refuzam.
|
|
17-11-2008 11:16 de hefe
mi-e dor de o recenzie ceva.
de ce nu se mai aude nimic?
|
|