E deja noiembrie...multi incep sa se gandeasca unde sa isi petreaca revelionul. Am o sugestie pentru voi: Rosia Montana. Pe langa faptul ca, mergand acolo le aratati localnicilor ca turismul este o alternativa pentru ei, aveti si o gramada de lucruri de facut: plimbari cat cuprinde, peisaje frumoase, situri arheologice, palinca de casa, lichior din muguri de brad, alte produse locale, iar lista poate continua mult si bine. Aruncati o privire pe Drumul Aurului pentru mai multe detalii legate de activitati, de posibilitati de cazare si luati-va inima in dinti, localnicii va vor primi cu bratele deschise. Ce ziceti, va bagati?
In urma cu mai bine de un an o coalitie formata din mai multe ONG-uri de mediu a initiat o campanie numita "Romania fara cianuri". Aceasta isi propunea sa sustina initiativa legislativa a doi parlamentari (Gheorghe Funar - PRM si Peter Eckstein Kovac - UDMR) care prevedea interzicerea in totalitate a utilizarii cianurii in minerit. Textul legii il gasiti aici:LEGEA
Cum un sondaj realizat pe site-ul campaniei (www.faracianura.ro) peste 98% dintre repondeti s-au declarat pentru aceasta lege, numerosi politicieni au simtit ca ea este o paine de mancat pentru a mai aduna cateva voturi in sacul electoral; astfel toate partidele parlamentare in afara de PD-L au promis ca vor sustine initiativa.Primadona promovarii acestei legi a fost chiar Bogdan Olteanu, presedintele Camerei Deputatilor, care s-a aratat foarte ingrijorat de soarta muntilor Romaniei si a asigurat ca va face tot posibilul pentru a trece legea. Toate bune si frumoase pana aici.
Ce s-a intamplat de atunci? Legea a fost trimisa iar si iar de la Comisii la Plen si invers, toti fiind nemultumiti de forma sa. Dupa cum ati vazut proiectul are un singur articol ceea ce ne face sa ne punem mari semne de intrebare legate de competenta celor "de sus" (in cazul in care nu este vorba de reavointa).
Anul de gratie 2008. Votul legii este amanat pentru dupa alegeri pentru ca saracii parlamentari, ocupati cu jocurile electorale, nu mai au timp si de procesul legislativ.
Cum principala vizata prin aceasta lege este Gabriel Resources, firma care doreste distrugerea Rosiei Montane pentru deschiderea unei mine de aur comisioanele acordate prin parlament pentru ca ea sa nu treaca au fost grase. Problema este ca nici votul direct impotriva legii nu era o solutie datorita campaniei electorale care bate la usa. Solutia perfecta gasita de alesi a fost taraganarea proiectului prin comisii si amanarea votului pentru dupa alegeri. Facem pariu ca atunci, linistiti de cei 4 ani de mandat care pe care ii au in fata si de faptul ca in tara noastra lumea uita repede magariile lor, votul va fi unul negativ?
Afla in doar 10 minute istoria Revolutiei din 1989, a zilelor in care sangele eroilor ne-a daruit Libertatea si Democratia.
EROII NU MOR NICIODATA!
In cinstea celor care au facut posibil, printre altele, sa putem naviga pe internet oriunde si fara nici o restrictie, popularizati acest filmulet cat mai mult, pentru ca si altii sa stie cui ne datoram libertatea.
Ce s-a intamplat
oare cu Bucurestii? Unde este oare orasul al carui centru impozant si mahalale
pitoresti i-au dus vestea peste mari si tari? Unde sunt oare arhitectii a caror ambitie era sa creeze ceva mai nou, mai
frumos, mai original ? Unde este acel stil arhitectural specific ce a
nascut cladiri precum Primaria Capitalei, Muzeul Ţaranului Roman sau
Universitatea de Arhitectura ? Unde sunt primarii si oamenii de seama care
se mai gandeau si la binele omului de rand construind parcuri ca Herastraul sau Bazilescu ?
S-au dus toate naibii, rapuse mai intai de nebunia unui dictator care voia ca
istoria tarii, si implicit a capitalei, sa inceapa cu el, iar apoi de
interesele meschine ale unor primari marioneta la controlul carora se afla
niste afaceristi de doi lei, incapabili sa dezvolte proiecte care sa fie si
profitabile, dar si benefice pentru comunitate.
Un fost oras model e pe cale sa ajunga o
infundatura. Cladiri monstruoase ridicate in locuri istorice, batjocorirea
oricarei legi si regula de bun simt care s-ar interpune cat de putin
dorintei unora de a castiga mult si bine, dar si a locuitorilor care nu au
scapat nici o ocazie de a-si baga picioarele in orasul in care locuiesc au
facut ca Bucurestii sa devina pe zi ce trec mai gri, mai jegosi, mai
sufocati ; din pacate nimeni nu pare sa inteleaga ca niciodata nu sunt
prea multi copaci... cladiri si betoane din contra.
Si totusi, inca mai exista un Bucuresti care mai
pastreaza o aroma a trecutului sau, a istoriei sale. Este orasul din spatele
blocurilor. Cati dintre noi stiu ca in zona Unirii, pe malul drept al
Dambovitei se gaseste un alt oras, calm, cu case vechi si strazi inguste, total
diferit de ceea ce multi cunoastem despre capitala ? Va invit sa dati o
tura prin zona, sa va plimbati pe stradute, sa dati o tura prin curtea
Manastirii Mihai Voda, sa va acordati timp sa admirati in liniste frumusetea si
aerul vechi al unui loc rupt din istorie.
Alt loc care pastreaza inca farmecul vechiului
Bucuresti este in spatele blocurilor de pe Stefan cel Mare, pe partea dreapta
cum mergeti spre Obor. Stradute mici, oameni care stau de vorba in fata curtii,
toate aduc aminte oarecum de atmosfera de mahala interbelica. Cati dintre noi
isi mai acorda luxul sa stea pur si simplu, sa vorbeasca impreuna cu vecinul
despre toate si despre nimic in acelasi timp ? Incercati doar sa priviti
peste oarecarea tiganie si veti descoperi o alta lume.
O alta zona interesanta este si cartierul
Cotroceni cu ale sale case vechi cu o personalitate specifica, ce razbat
printre putinele (deocamdata) moderne si urate. O plimbare pe aleile sale,
intr-o seara racoroasa de toamna, cu frunzele moarte care acopera trotuarul
face mai mult decat o dupa-amiaza in mall sau in fata televizorului.
Cam astea trei imi vin in minte pe moment, ii
provoc pe cei care mai cunosc si alte zone asemenea celor de mai sus sa
vorbeasca despre ele aici, iar pe cei care inca nu le-au cunoscut sa o faca
repede pentru ca nu se stie cat vor mai rezista pana cand vreun primar pune
ochii pe ele pentru a dezvola un ansamblu de birouri moderne, in
< interesul > cetateanului, normal.
PS : Cum este si an electoral nu imi doresc
decat sa se duca dracu toti politicienii, sa traiasca omul de rand, comunitatea
din care el face parte si toti cei carora inca le mai pasa de Bucuresti si il
apreciaza.
Asociatia
Bucuresti, Asociatia 21 Decembrie si voluntarii "Salvati Parcul cu Platani"
organizeaza duminica, ora 14, un pichet autorizat pentru SALVAREA PARCULUI CU
PLATANI.
Complexul Sportiv
BNR, denumit popular "Parcul cu Platani", are importanta sportiva si ecologica
pentru noi, locuitori ai Bucurestilor.
Intr-o capitala
aflata pe ultimul loc in Uniunea Europeana la spatiu verde pe cap de locuitor,
solicitam deschiderea aleilor Parcului pentru a ne bucura de el.
Intr-un oras in
care putinii copaci ramasi sunt taiati ilegal, cerem ca platanii protejati prin
lege sa fie ocrotiti si practic, nu doar pe hartie.
Intr-un oras in
care consultarea comunitatii pare subiect de fictiune, dorim ca locuitorii
zonei sa fie consultati public in caz de eventuale modificari. Arena pe care
Ilie Nastase si Ion Ţiriac au reprezentant cu demnitate si onoare Romania nu
poate fi daramata fara a ni se cere opinia!
Aceste cereri au
fost depuse in adresa oficiala la Banca Nationala a Romaniei, dar raspunsul intarzie
sa vina. De aceea, chemam bucurestenii la un pichet autorizat in fata sediului
central al BNR.
El se va
desfasura duminica, 9 martie, ora 14, in parcarea din fata cladirii BNR din
str. Doamnei.
VENITI IN NUMAR CAT MAI MARE PENTRU A ARATA CA NE PASA DE SOARTA ORASULUI IN CARE TRAIM!!!
De peste 5 ani o companie
miniera obscura, Gabriel Resources, se lupta sa puna mana pe aurul de la Rosia
Montana. Mituirea oamenilor politici, spoturi in mass-media, sponsorizari ale
diverselor evenimente culturale din regiune, doar pentru a arata opiniei
publice ca aceasta companie cu sediul intr-un paradis fiscal este una serioasa
si este interesata de soarta comunitatii in care urmeaza sa investeasca dar si
alte costuri suportate de companie au facut ca miza inceperii proiectului sa
fie una enorma; cheltuieli mari, dar beneficiile, in cazul reusitei, sunt
imense.
Un lucru esential pentru
demararea proiectului este persuasiunea locuitorilor Rosiei Montane sa fie
stramutati pentru ca locul sa ramana liber pentru inceperea exploatarii.
Promisiuni ca in cazul demararii proiectului oamenii vor fi mutati in case
moderne, ca li se vor despagubi vechile locuinte cu sume mult peste valoarea
pietei, ca vor aparea noi locuri de munca fac ca tentatia sa fie imensa, iar
compania sa para ingerul salvator al unei regiuni ce resimte din plin trecerea
prin tranzitie si saracia aferenta. Pentru niste oameni simpli, care toata
viata au trait din minerit si care nu sunt lasati sa vada ca exista si alte
alternative pentru a avea un trai decent in zona, "solutia Gabriel" pare
singura viabila.
Si totusi...o parte insemnata a
locuitorilor din zona, in pofida acestui val care incearca sa ii copleseasca,
spun NU cand este vorba despre plecarea lor de pe pamanturile natale. Ei sunt
adevaratii eroi ai luptei pentru salvarea Rosiei Montane ! Sigur, dupa cum stim
cu totii, exista un curent de opinie important impotriva demararii proiectului,
iar multi oameni din Romania se implica activ in aceasta miscare; dar pentru
noi este mult mai simplu sa facem acest lucru. Prin muzica si mesaje,
participari la dezbateri si proteste, prin proiectii de filme, chiar si prin
purtarea insemnelor Salvati Rosia Montana, fiecare dintre noi incearca sa faca
tot posibilul ca aceasta zona sa isi pastreze puritatea naturala. Dar pentru
noi totul este mult mai simplu; dupa proteste, participari la dezbateri sau
chiar si festivaluri de protest ne intoarcem la casele noastre, de unde nu
riscam sa ne arunce nimeni afara, unde gasim liniste si unde nu putem fi ajunsi
de catre mizeriile "oamenilor de bine" trimisi de Gabriel. Nu noi suntem cei
supusi amenintarilor din partea trimisilor companiei, nu noi refuzam niste sume
de bani la care nici nu visam oferite doar pentru ca ne cumpara tacerea, nu noi
suntem apostrofati zilnic de catre consateni doar pentru ca, din cauza noastra,
proiectul, si implicit, "realizarea" lor personala, nu va putea fi desavarsit,
nu noi suntem cei care, in ciuda traiului greu datorat inchiderii minei de stat
in care am lucrat zeci de ani de zile si care a fost pana acum singura noastra
sursa de venit, cat si in pofida propagandei murdare prin care Gabriel incearca
sa spele creierele localnicilor, ne dam seama ca exista si alte variante pentru
ca in Rosia Montana sa se poata trai decent. Pacat ca se vorbeste atat de putin
despre oamenii care duc tot greul in aceasta lupta inegala si care, atunci cand
proiectul Gabriel va fi doar o trista amintire, vor fi adevaratii salvatori ai
Rosiei Montane. Lor le datoram in principal faptul ca peste ani ne vom duce
copiii la Rosia Montana pentru a le arata frumusetea naturii si nu o groapa
sterila.
Acesti oameni care, prin ceea ce fac, sunt adevarati "golani" si fac ca
spiritul "Pietei Universitatii" sa dainuiasca merita toata stima si respectul
nostru.
Saptamana trecuta Banca Nationala a Romaniei a
decis desfiintarea Clubului Sportiv Progresul Bucuresti (care cuprindea sectii
de baschet, scrima, tenis de camp, tenis de masa si sah) pe motiv ca nu mai are
bani pentru a sustine activitatea sportiva de performanta. Dincolo de
motivele financiare invocate care sunt aberante (banca dispunand de bani
suficienti pentru a finanta sectiile sportive in perioade mult mai tulburi ale
economiei romanesti, cum ar fi inceputul anilor '90) sta, probabil, interesul
pe care zona il prezinta pentru investitorii imobiliari, dar si ilegalitatea
acestei actiuni. In anul 1991, cand Bancii Nationale i-a fost retrocedat
complexul, aceasta si-a luat angajamentul scris sa pastreze specificul
activitatilor, anume sportul de performanta.
Situat in plin
centrul Bucurestilor, Complexul Sportiv BNR dispune de o suprafata imensa pe
care se gasesc doar niste "amarate" terenuri de tenis si cativa pomi dispersati
(care, fie vorba, sunt monumente ale naturii protejate prin lege). Ce conteaza
ca pe aceste locuri Ilie Nastase si Ion Ţiriac au jucat finala de Cupa Davis,
ce conteaza ca acest club a dat sportului romanesc numerosi medaliati la
diferite competitii, ce conteaza ca intr-un Bucuresti sufocat de betoane Parcul
cu Platani ramane unul dintre putinele locuri "verzi"? Ce importanta au toate
acestea cand putem distruge tot si construi in loc niste "falnice" turnuri de
otel si sticla aruncand la cos un loc plin de istorie si traditie ; oricum
nu ar fi nici primul, nici ultimul caz, iar noi romanii avem darul de a ne baga
picioarele in tot ceea ce ne reprezinta.
Parcul cu Platani este important pentru toti
bucurestenii, fie ei progresisti, stelisti, dinamovisti, rapidisti sau
neinteresati de vreun sport. Parcul cu Platani este al cartierului Cotroceni si
implicit Bucurestilor, de aceea el trebuie sa ramana astfel, nu sa se
transforme intr-o zona de birouri de lux.
Datorita acestor fapte la inceputul saptamanii a
fost lansata campania "Salvati Parcul cu Platani" prin care se doreste
monitorizarea atenta a ceea ce se petrece in acel spatiu, mediatizarea problemelor
care vor aparea in decursul timpului, dar, mai ales, reintoarcerea parcului la
cetatenii Cotrocenilor si ai Bucurestilor.
Detalii despre aceasta campanie gasiti la adresa :
PS : In urma scandalului aparut in presa
guvernatorul BNR, Mugur Isarescu, a declarat ca banca nu are nici o intentie de
a construi vreun bloc in acele locuri. Pentru a demonstra buna credinta a
acestor declaratii initiatorii campaniei cer ca parcul sa fie deschis
publicului larg si sa functioneze ca orice alt parc din capitala.
Curtea de Apel Alba a
constatat in mod irevocabil nelegalitatea Hotararilor de Consiliu
Local Rosia Montana prin care, in iulie 2002, s-au votat planurile de
urbanism ale comunei Rosia Montana, localitatea fiind astfel
declarata zona industriala, exclusiv rezervata proiectului minier
propus de Gabriel Resources.
Planurile de urbanism ale comunei
Rosia Montana - Planul de Urbanism General (PUG) si Planul de
Urbanism Zonal -- Zona Industriala Rosia Montana Gold Corporation
(PUZ) -- au fost finantate integral de catre Rosia Montana Gold
Corporation (RMGC) si supuse aprobarii Consiliului Local Rosia
Montana cu scopul de a permite demararea obtinerii autorizatiilor
proiectului minier, interzicand in acelasi timp realizarea oricaror
alte activitati economice la Rosia Montana. De asemenea, schimbarea
statutului Rosiei Montane din zona rezidentiala in zona industriala
in iulie 2002 a avut ca si rezultat inceperea procesului de
stramutare a populatiei locale, precum si a intregii infrastructuri
de uz public (scoli, dispensar, drumuri etc.) Aceste planuri de
urbanism au blocat astfel orice initiativa locala de dezvoltare a
unor activitati in domeniul turismului, agriculturii si serviciilor
deoarece s-a interzis construirea de noi imobile inclusiv pe
proprietati private (1), lipsind de continut drepturile
constitutionale la viata privata si libera initiativa economica a
populatiei din zona.
Planurile de urbanism au fost pe durata
celor 6 ani de cand sunt in vigoare in mod constant contestate de
catre membrii Asociatiei Alburnus Maior datorita nelegalitatilor
flagrante prin care acestea au fost adoptate. Majoritatea
consilierilor locali care au votat respectivele planuri se aflau la
data respectiva in conflict de interese datorita faptului ca ei sau
rudele lor erau angajati ai RMGC. Populatia direct afectata nu a fost
consultata de catre Consiliul Local care de asemenea nu a parcurs
cerintele legale privind evaluarea impactului asupra mediului pentru
PUG si PUZ.
In decembrie 2007, comunitatea locala a intrevazut
oportunitatea modificarii respectivelor planuri de urbanism inaintand
peste 100 de petitii catre Consiliul Local prin care se cere acestuia
adoptarea unor noi planuri de urbanism care sa le respecte dreptul
constitutional la libera initiativa economica si sa permita de
asemenea lucrari de ecologizare a zonei si de protejare a
patrimoniului cultural. Decizia Curtii de Apel Alba da o ultima
sansa Consiliului Local Rosia Montana sa aplice principiile bunei
guvernari, revocand hotararile nelegale si demarand procedurile
pentru aprobarea de noi planuri de urbanism.
Decizia Curtii de
Apel Alba va conduce pe viitor la anularea certificatului de urbanism
68/2004 emis de Consiliul Judetean Alba pentru RMGC si la obligarea
Ministerului Mediului la a returna tiularului de proiect documentatia
depusa impreuna cu cererea de acord de mediu pentru proiectul Rosia
Montana. Acest lucru presupune practic ca RMGC, in cazul in care nu
isi abandoneaza intentia de proiect minier la Rosia Montana, va
trebui sa refaca intregul proces de autorizare al proiectlui,
inclusiv va trebui sa gaseasca modalitati prin care sa obtina o noua
licenta miniera pentru perimetrul Rosia Montana, demersuri care ar
necesita cel putin 10 ani, atata cat a durat pana in prezent
procesul de autorizare.
"M-a inspirat continuu
energia si determinarea oamenilor din Rosia Montana care vor sa
ramana aici si care au crezut dintotdeauna ca prin justitie isi vor
putea face cel mai bine auzite glasurile. Ma simt onorata ca am
putut sa-i sustin in aceste demersuri" a declarat Avocat Andreea
Szabo.
"Verdictul dat de catre Curtea de Apel Alba
stabileste in mod irevocabil ca toate demersurile de autorizare
intreprinse de catre RMGC au ca fundament acte administrative
ilegale. Mai mult, este cunoscut faptul ca afacerile construite
piramidal pe o fundatie de coruptie si lipsa totala de respect
fata de cetateni si drepturile lor constitutionale sunt menite sa se
prabuseasca" a subliniat Avocat Lect. Dr. Marius Liviu
Harosa.
"Sper ca aceasta victorie demonstreaza un progres
general al Statului Roman si ca nu e doar un caz izolat de bun mers
al justitiei care a functionat pentru Rosia Montana," a declarat
Eugen David, presedintele Alburnus Maior.
Comunicat al asociatiei Alburnus Maior din 31 ianuarie 2007.
In sfarsit se termina cu o lege aberanta care ii facea pe localnici dependenti de Gabriel Resources interzicandu-le orice initiativa.
am stat sa ma gindesc nitel, inainte sa accept oferta de a particpa la conturarea acestui "blog de atitudine"...personal, am considerat blogosfera ca pe o pubela a societatii, un loc unde toti frustratii si insignifiantii din viata de zi cu zi pot fi cineva...oricine...parerea lor poate conta pentru o data in viata si toate platitudinile lor vor stirni sentimentele altor nimicuri umane.
cum e vorba aia..."sa intri in contact cu partea ta feminina"...ei bine, cind am scris prima data aici, am acceptat sa intru in contact cu ratatul din mine...sa ma cobor in lumea asta pe care o dispretuiam sincer.
intre timp viziunea mea s-a schimbat, oarecum:. nu mai consider ca blogosfera e un soi de cos de gunoi ci sunt destul de convins ca este oglinda fidela a societatii in care traim.
"Fuck the system",
"anti-sistem" vorbe pe care le auzim des, mai ales din gura unora care au
impresia ca doar ascultand un anumit gen de muzica sau imbracandu-se ceva mai
diferit fata de majoritate lupta impotriva unui concept despre care nu au mare
habar ce inseamna.
Ce este cu
sistemul asta pana la urma ? El vrea ca toti sa fim scalvii lui, sa ne
controleze mintile si faptele, din cauza lui unii se simt saraci, iar altii isi
simt ingradite libertatile. Sistemul este corupt, parsiv, asupritor si face tot
posibilul ca, prin suferinta noastra, sa isi asigure continuitatea si bunastarea.
Dar cine e el si ce are cu noi ? El este ceva general, compus dintr-o gramada
de elemente. Sa spui ca sunt unii putini isi cladesc existenta pe spinarea
celorlalti suna doar a pura conspiratie...de cea mai proasta calitate chiar.
Mi se pare o
tampenie sa spui ca lupti impotriva sistemului. Toti facem parte din el. Cum se
poate lupta impotriva a ceva de care insuti apartii ? Sa mai terminam o
data cu prostiile astea in care multi ne gasim scuze pentru a nu face nimic. Apartinem acestui sistem si singura lupta pe care o putem duce nu este impotriva
unui concept abstract ci, concret, a problemelor care exista in cadrul lui.
Ne deranjeaza
ceva anume, hai sa facem ceva clar pentru a-l schimba. Nu putem trai fara
sistem, dar putem sa il imbunatatim, iar asta se face actionand nu
blestemandu-l. Sunt atatea cauze pentru care merita sa ne implicam incat nu
avem nici o scuza sa stam degeaba si sa dam vina pe ceva ce nici macar nu stim
ce e.
Noi suntem
sistemul, iar calitatea lui tine de a noastra; de aceea lupta nu este
impotriva lui ci pentru schimbarea sa in interiorul ori in
exteriorul fiecaruia.