Voltaj e trupa aia de baieti care scoate melodie dupa melodie din aceeasi melodie. Mai exact, baietii recicleaza. Ei fac repede pe calculator un scartait-agitat de chitara ca sa para live instrumentul de pe scena, il pun pe cheliuta sa-si incordeze muschii pe langa microfon si da-i cu aceeasi lalaiala de ani de zile, dar pe alte versuri. Pe langa instrumentatia fidela pieselor marca Voltaj, ideile melodiilor sunt si ele intotdeauna aceleasi: bani, neimplinire, iubire. Daca ar fi abordat si tema dusmanilor care mor de ciuda le-ar fi luat manelistilor suta de euro de la gura!

Bun, am stabilit ca baietii sunt constanti in creatie. Asta ori ca sa fie siguri de un succes permanent ori pentru ca asa sunt ei neinspirati (ex.:"Mi s-a pus pata pe tine/Cand nu mai stii ce sa faci/Ai putea sa-ncerci sa taci" sau "Ai pus-o/Toata lumea stie/Sta pe langa tine/E bine, e bine." Ha?!?). Si, daca stau putin stramb, incep sa judec mai drept: mi se pare firesc sa insele urechile ascultatorilor cu aceleasi ritmuri chinuite zdranganite atata timp cat publicul ii incurajeaza. Fac vanzari record, primesc premii de "Best-chestia-nu-stiu-care", "Best-alta-scofala-rasuflata", iar astea sunt reale motive sa continue cu pseudo-hiturile la indigo.

Cel mai grav lucru din toata inselatoria asta mi se pare rangul la care este ridicata chinuiala aia de muzica a lor: rock. De ce o formatie care presteaza un dance obosit este inclusa in categoria rock la diverse evenimente de decernare a premiilor muzicale, de exemplu?

Insa, cum parul negru si bratarile cu tinte n-au facut-o pe Andreea Balan sa ajunga imprimata pe vreun tricou negru al unui pletos din Vama, asa tatuajele lui Calin Goia sau riff-ul de chitara computerizat nu-i transforma din danceri in rockeri.