Cea mai buna voce feminina din Romania. Imbracata in cel mai mulat costum negru, din spandex (catwoman-like). Cu atitudinea unei negrese din gettou, proaspat emancipata, ca ura si pasiunea sa fie vii si muscatoare. Doamnelor si in special, domnilor, Luiza Zan! Recunosc ca am plecat spre concert putin indoita de succesul serii. Despre Slang nu stiam decat ca au castigat Cerbul de Aur acum cativa ani, ceea ce putea insemna ca ma voi plictisi de moarte. Pe vocalista lor, constienta de valoarea ei, valoarea ei, mi-o imaginam un fel de tarus increzut care va gratula din cand in cand publicul din Green Hours cu tanguielile previzibile. Totul asezonat cu interminabile solo-uri de clape. Spre a-mi spala pacatele trebuie sa spun ca cel putin in privinta clapelor nu m-am inselat; in rest, complet pe langa.



Luiza Zan este un magnet pe scena, cu greu te poti uita sau gandi la altceva. Costumele mulate ajuta teribil in acest sens, ca si vocea fara cusur. Mignona cantareata e plina de bune intentii: doreste ca lumea sa asculte, sa inteleaga, sa se simta bine insa toate astea se vor petrece asa cum vrea ea. Ea impune ritmul si tot ea il rupe, nu s-a urcat pe scena doar ca sa fie admirata, vrea sa si spuna ceva iar daca nu esti dispus sa asculti unul din giganticii bocanci roz vor zbura inspre capatana ta ignoranta. De la piesa la piesa e ghidusa, autoritara sau un monument de senzualitate dupa principiul 'look but don't touch'.



Daca iti place Erykah Badu, nu uita data viitoare: Funk. Soul. Jazz. Si o femeie.