Nu stiu ce faceati voi in anii 70 dar eu, depasind impedimentul de a nu ma fi nascut inca, eram in Green Hours, ascultand The Others. Probabil nu ati auzit de ei: sunt niste obscuri ghidusi, plini de flori, cu palarii, bucle si bratari. Sunt funk. La ce sunt buni ei? Ei bine, ei sunt trupa care ar trebui sa-ti sune in cap cand te plictisesti la ore si desenezi la sfarsitul caietului de fizica, pe care ii asculti vara in drum spre mare, pe care dansezi cu un pahar de vin in mana in Green Hours. Niste tineri. Asta nu inseamna ca sunt incepatori in ale muzicii sau stresati pe scena. Daca ii intrebi cum au ajuns sa cante impreuna or sa inceapa sa-ti povesteasca de trupele in care activau inainte. Nu te duc intr-o alta stare, magistral orchestrata si controlata de ei, ca la Blazzaj, pentru ca nu despre asta e vorba la funk. Starea de concert The Others iti apartine in totalitate doar ca de obicei esti prea prins de chestiile tale marunte si irelevante ca sa o gasesti de unul singur. Un block-flute, un sax, un chitarist electric dar cu masura. Pe scurt, muzica de dinainte de a fi fericit. Simt ca am uitat ceva. La concertele lor, din ce in ce mai dese, slava cerului, exista mari sanse sa si inlemnesti spontan. Si nu oricum, ci ca la carte: ti se ridica incet-incet sprancenele, ti se maresc ochii si parca ai zambi tamp. Caci am lasat la sfarsit tocmai esentialul. The Others se asezoneaza, dupa gust, cu o voce feminina de-ti ingheata sangele in vene. Oscilezi intre a nu-ti gasi locul si a inchide ochii, sa te lasi dus. Un fel de copil teribil al Margaretei Paslaru cu Marlene Dietrich si Tracy Chapman, fan Janis Joplin. E clar, nu? Demonstratii de virtuozitate gasiti pe pagina lor de myspace: www.myspace.com/theothersthefunk si la Muzeul Taranului Roman pe 7 martie.