Din categoria 'sa-i respectam ca odata insemnau ceva', si dupa o scurta incursiune in meandrele divinitatii, Altar revin cu Atitudine. Piesa, in dulcele stil clasic Altar te loveste in plex, te darama, iti recita "Inger, ingerasul meu' la ureche si te trimite acasa, sa te incrunti la parinti ca nu te inteleg. Nu este o piesa cu vreun mesaj anume, asta ar fi absurd. Este o piesa de 'atitudine', echivalentul cu distors al unui caine care urineaza, marcandu-si teritoriul. Legendele capata boli in timp. Una dintre cele mai grave este luatul in serios, prea in serios, mai exact. Altar agonizeaza de ceva timp din cauza asta iar in clipul piesei Atitudine sunt foarte aproape de a-si da duhul pentru ca pun, evident, de o revolutie. Cum se intampla adesea la low-budget-rock, tinerii sunt oprimati de SISTEM. In cazul de fata, sistemul educational care face greseala colosala de a nu include materialele Altar in programa. Astfel, tanarul devine neinteles, se retrage in muzica si se intalneste prin hale in prabusire cu alti tineri neintelesi ca el. Acolo, sorbind din Sfantul Graal Altar, dobandesc Atitudinea. Ce vor face cu ea ramane un mister. Videoclipul, ca si formatia in sine, este un cliseu cap-coada. Rockerii sunt rai, rockerii sunt periculosi, rockerii au prietenii rai si periculosi care te vor bate. Ei sunt multi, de diferite dimensiuni si sexe si fac sincroane din fandari. Concluzia? Altar doar live, dupa 2 beri.