Inspirandu-se din epicul poem national "Kalevala", finlandezii revin cu un album conceptual deloc "amorf", iar pe 29 octombrie vor sustine si un concert la Hala de Muzica din Bucuresti, promovand astfel aceasta ultima realizare - "Skyforger".
01. SAMPO - Chiar si numele ne pregateste pentru ceva "traditional", "sampo" fiind un concept mistic si cu radacini adanci in istoria si cultura finlandeza. Debuteaza cu un intro si un motiv specific "karelian", dar de data aceasta redat cu distorse mai mult decat cu traditionalul instrument kantele. Finalul piesei aduce mai multe schimbari de ritm si abordare. Un pasaj al solo-ului de chitara dublat de un distorse dur si un pian, un "growl" al vocalului si o clapa mai "Jordan Rudess-iana".
02. SILVER BRIDE - Delay-ul "specific" isi face treptat aparitia pe "Silver Bride", o piesa cu atmosfera mai goth (dar in stilul baladelor goth finlandeze) si un final ceva mai "extrem".
03. FROM THE HEAVEN OF MY HEART - Una dintre pereferatele mele, clar in stilul pieselor vechi.. Clasicele imbinari intre vocal si instrumentalul traditionalo-rustic si melodicitatea redata de gama minora de la refren. Ca nota personala, fara a nega talentul lui Joutsen, prefer interpretearea fostului vocal, Pasi Koskinen (Ajattara ,Shape of Despair, Mannhai), asa ca se cerea timbrul lui Koskinen si aici, mai ales ca intro-ul este mai in forta si se tempereaza treptat.
04. SKY IS MINE - Delay-ul ce pleca doar ca o remarca timida la cea de-a doua piesa, aici pe "Sky Is Mine" revine in forta, 100% Amorphis. Este o piesa mai alerta, in stilul "Am Universum" (2001). Si de data aceasta un solo mai virtuos si mai convingator al lui Esa Holopainen...
05. MAJESTIC BEAST - Iata o prima piesa chiar "suparata", in care se imbina reusit death-ul si cuvintele distorsionate cu melodicitatea si pasajele usoare, garnisit cu un vocal soft.
06. MY SUN - Piesa care initial nu m-a "inspirat" deloc si mi se parea ca doar merge in ritmul si in tempo-ul albumului, dar dupa vreo cateva ascultari chiar mi s-a parut ca suna bine, suna altfel... solo-ul cu effect wah, fundalul si vocile de pe fundal dau mai multa amploare si dimensiune.
07. HIGHEST STAR - Inceput lent daca nu chiar "static" si previzibil, revine mai apoi la refren cu oarece death, solo-ul este mai "catchy" pentru ca mai mult contureaza o stare decat sa se impuna prin virtuozitate. Per total refrenul si finalul sustin toata treaba "grea".
08. SKYFORGER - Scurt pasaj instrumental drept intro, un vocal interesant, oarecum altfel ca abordare si ca stil. Mi se pare cea mai variata piesa si care se abate cel mai mult de la modelul "strofa-refren".
09. COURSE OF FATE - Dupa finalul de death de la cealalta piesa, intro-ul de chitara iar sparge atmosfera si tocmai aceasta inconstanta prinde. Holopainen se joaca la solo dar fara mare idee... si nici piesa nu prea are ceva de retinut... poate doar break-urile de toba si un pic ritmul care nu sunt chiar specifice trupei.
10. FROM EARTH I ROSE - Pentru final de album e o piesa in forta, cu vocal "ca la carte", un scurt pasaj de sintetizator continuat de chitara apoi, mici interventii instrumentale care mentin mesajul "mitic" al albumului.
Sincer un album care chiar m-a surprins placut... si, la finalul mai multor ascultari, pot spune ca suna un pic altfel de fiecare data. Sunt suficiente detalii de urmarit. Mai mult, este conceput in asa fel incat nu se adreseaza strict fanilor sau strict celor ce cauta ceva-ul agresiv sau soft al trupei... "Just push PLAY"!
Inspirandu-se din epicul poem national "Kalevala", finlandezii revin cu un album conceptual deloc "amorf", iar pe 29 octombrie vor sustine si un concert la Hala de Muzica din Bucuresti, promovand astfel aceasta ultima realizare - "Skyforger".
