"On your feet!" Asa, in pas cazon incepe ultimul album semnat Queensryche. "American Soldier" este un album conceptual, inspirat de interviurile lui Tate cu numerosi veterani (din cel de-al doilea Razboi Mondial, cel din Irak, Vietnam etc), compus pe baza relatarilor si sustinut de experientele acestora, transpunand astfel "civilul" care ii asculta in lumea razboiului.

Supranumita si "trupa ganditorului", Queensryche reuseste sa surprinda cu un nou album conceptual si, pentru orice ascultator, indiferent de gradul de "queensryche-izare", o prima reactie va exista. Fie va fi una critica (albumul are alt sound, alta abordare vocala si instrumentala, este mai liniar, nu are nimic progresiv si nici chiar metal... de cand nu mai e DeGarmo nici nu mai ascult, etc) fie pozitiva (album matur, complex, Tate la fel de expresiv ca de obicei, linia de bass a lui Jackson aminteste de clasicele albume, pe scurt alt album marca Queensryche, la fel de bun ca cele vechi, fara a fi o reeditare a acestora).

01. "Sliver" - un start alert cu sound ce aminteste de Promised Land, bassul (Jasckson, la fel cum il stiu fanii vechi) si toba sunt mixate in asa fel incat sa conduca piesa, lasand chitara sa doar sa contureze atmosfera, mai mult decat sa se bazeze pe riff-uri, cu scurte interventii vocale ale "sergentului" care aduce a "nu-metal", la prima ascultare.

02. "Unafraid" - piesa la care Tate nu a scris versuri, ci a folosit pe strofa, pe post de versuri, fragmente audio din interviuri, el contribuind doar cu refrenul. Desi per total este un album in care vocalul nu este prea in forta, aici Tate revine oarecum la clasica abordare, desi cu o minima contributie in piesa...

03. "Hundred mile stare" - o piesa in forta, mai "metal", se apropie de compozitiile de pe "Empire", vocal mai bine conturat, jocurile clasice intre chitara acustica si distorse.

04. "At 30 Thousand Ft." - o alta piesa dinamica, mai aproape de vechiul Queensryche, partea ritmica este dublata de bass, pasaje melodice de chitara si voce, revenind apoi in forta tot cu bass-ul si toba.

05. "A Dead Man`s Words" - are o atmosfera mai ciudata, similara celei de pe "Rage for Order", cu un vocal interesant, din nou Jackson si bass-ul "strident".

06. "The Killer" - fara indoiala primul detaliu ce trebuie mentionat este saxofonul de la final (G. Tate), in rest piesa are ritmul albumului, iar atmosfera urmeaza traseul relativ liniar.

07. "Middle Of Hell" - clar cea mai putin "militaroasa" piesa, lipsind strigatele sau povestile veteranilor, iar pe langa solo-ul lui Wilton se contureaza si aici un saxofon.

08. "If I Were King" - vocalul si prima parte a piesei ma duc cu gandul la "Accident of Birth"/"Tattooed Millionaire" lui Dickinson, la final se contureaza un solo curajos al lui Wilton care insa se termina pana sa inceapa.

09. "Man Down!" - piesa mai metal, cu linie melodica bine definita in contextul albumului si, totusi, haotica, in sensul ca solo-ul nu e prea inspirat, riff-urile doar umplu spatiu ,ca sound nu ca idee, refrenul este doar relativ melodios (intro-ul striga Therion).

10. "Remember Me" - balada cu vocalul asezat, nici prea suparatoare, nici prea inovatoare, Wilton iar pare sa fie surprins cu solo-ul, fara idei, mici detalii instrumentale contureaza finalul.

11. "Home Again" - interesanta abordarea vocala si "duetul" cu Emily Tate (fiica acestuia), atmosfera si textul... In rest, pentru cei ce vor cauta ceva mai virtuos, piesa nu impresioneaza cu nimic.

12. "The Voice" - chiar si numele pare sa fie definitoriu pentru piesa, aici intr-adevar Tate revine cu un vocal puternic, melodios. In rest, in piesa nu cade accent pe nimic altceva.

Rockenfield suna la fel de "inspirat" ca de obicei, Wilton aduce in prim-plan vreo cateva lead-uri, dar se zice, fie ca nu a contribuit, fie ca nu a fost creditat deloc, din punct de vedere al compozitiilor, totul suna generic sau cam "a chitarist sesional". Eddie Jackson se detaseaza si il dubleaza pe Rockenfield, intarind ritmicul, sunand chiar mai militaros.

Initial am crezut ca va fi un album cu tenta politica, dar nu. Mai mult, lipseste orice aluzie la asa ceva, chiar se concentreaza pe razboi doar pentru a transmite un mesaj anti-razboi, analizand efectele psihologice, sociale, asupra omului in general,  fie el soldat sau nu, si implicatiile si schimbarile inevitabile. Fiind album conceptual, orice piesa are sens doar in context (cel putin cea de a doua).

Cine vrea sa asculte la un moment dat niste Queensryche va lua alt album, va parcurge hit-urile bine stiute. Dar este un album care merita ascultat de cateva ori si, dupa mine, desi un va surprinde... nici un va dezamagi.

Este confirmat pe site-ul oficial un nou concert in Bucuresti, pe data de 28 Iunie, la Arenele Romane. Iata ca trupa progresiva ne va (mai) incanta cu un concert de data aceasta de promovare a acestui album.

[DEGGIAL]