Lui Johnny din Milwaukee, SUA, ii place la nebunie Jimi Hendrix. A vazut un concert la televizor cand avea 14 ani si a fost atat de incantata incat l-a batut pe taica-su la cap pana cand saracul om i-a cumparat o chitara de ziua lui. Viata lui Johnny s-a schimbat radical din momentul ala. Nici macar strigatele furioase ale mamei care il striga la masa nu il mai puteau scoate din camera lui, unde pustiul avea de exersat acorduri. Azi asa, maine asa pana cand, impreuna cu alti trei baieti de prin imprejurimi, Johnny pune la punct o trupa si, totodata, ia in stapanire garajul familiei. Dupa vreo trei-patru luni, trupa are deja coeziune si vreo zece compozitii proprii, astfel incat se poate prezenta cu fruntea sus la balul de sfarsit de an. Unde, pe langa primii fani, isi face aparitia si domnul Smith, producator. Omului ii place ceea ce ii este dat sa auda si, dupa recital, ii strange barbateste mana lui Jimmy. "Luni dimineata, la studio, sa vorbim". Baietii se imbata crunt in cinstea succesului pentru ca, nu-i asa, gloria rock'n'roll trebuie cinstita cum se cuvine. Primelor saptamani petrecute in studio le urmeaza primul single oficial al trupei, care ajunge, in timp record, pe primul loc in clasamentul stabilit de postul local de radio. Baietii sunt pe cai mari si nici nu se gandesc sa se opreasca aici. La nici trei luni dupa primul succes, domnul Smith le lanseaza primul LP care, daca este cazul sa mai mentionam, se vinde ca painea calda.

Anii trec. In momentul in care Jimmy strange in maini primul trofeu Grammy declara, in fata salii pline, ca il iarta pa domnul Smith caruia, desi i-a excrocat cu cinci milioane de dolari, tin sa ii dedice succesul. La urma urmei, era un timp simpatic. Presa nu uita sa semnaleze ironia.

Cam in acelasi timp, in Romania, Domnul X, patron al unei case de discuri, are o intalnire particulara cu domul Y, prosper om de afaceri. Domnul Y tine sa i-o recomande pe Ginuta, fata buna, blonda, sani, coapse, tot ce trebuie. "E talentata fata, fa-i si ei o trupa, ca ma bate la cap de nu stiu cand". "Ok, dar cum sa facem? Aha, stai asa, o mai stiu eu pe una, bruneta, bronzata, la fix! Hai ca le chem saptamana asta pe la birou si punem totul la punct." La jumatate de ora dupa fructuasa intalnire, domnul X il suna pe Z, compozitor. Numai in ultimul an, Z a creat nu mai putin de 8 hituri pentru 8 alte trupe. "Hai ca mai lansez acum o trupa de fete. Ce zici, ma mai servesti cu un number one?" Pai cum sa nu-l serveasca, doar e baiat talentat si, pe de alta parte, lumea probabil ca a uitat scandalul cu plagiatul din urma cu doua luni. Ce importanta mai are ca fetele nu sunt in stare sa fredoneze nici "Melc Codobelc" sau ca n-ar sti sa gaseasca nici in 100 de ani nota sol pe pian? Succesul vine de la sine, fetele se unduiesc frumos in studiourile televiziunilor, dau bine pe coperte glossy iar discul se vinde, de bine de rau, anexat unei reviste sau integrat in compilatia "Summer Party 200" Pai nu? Ca doar nu s-ar astepta nimeni ca CD-ul sa se vanda singur, asa, sa vina fanul la magazin si sa ceara ultimul album al trupei, sa mai dea si bani pe el. Unde s-a mai vazut asta? Cu totul altfel stau lucrurile cand il poate primi gratuit, odata cu revista. Da nene, asa!

Evident ca, in cele doua povesti, asemanarile cu personaje si intamplari reale sunt absolut intamplatoare. Practic, nici nu exista. Oricum, intre cele doua desene exista 7 diferente. Va invitam sa le descoperiti singuri.