Din interactiunea lor verbala [atentie, nu cea muzicala!] cu publicul au parut niste ingamfati suedezii astia. Daaar, ne-au foarte incantat [de incantat ne incantau oricum, ca doar deh, facem referire la Koop..] cu show-ul prestat in sala aia prafuita. Trecand peste deprimarea provocata de institutia in care s-a consumat ultimul concert din cadrul turneului "Koop Islands", turneu ce a durat 2 ani, totul a fost ca la carte: costume, solouri si bineinteles intregul repertoriu. Si nu, din pacate Magnus si Oscar n-au purtat nici o clipa consacratele tinute [a se citi rochii] a la anii `20-`30. In schimb Hilda a schimbat 3.

Apropo de solouri: ati fost vreodata la un concert de tobe? Ei bine, nu prea conteaza asta; ce e cu adevarat important e ca bateristul "orchestrei Koop" ar trebui sa dea un astfel de spectacol. Momentul a fost incredibil de fascinant. Ca in poantele din Family Guy cand te astepti sa se termine, dar nu se termina si in loc sa le transforme in gaguri rasuflate devin mai interesante. La fel si cu solo-ul asta. Si cu siguranta aceeasi parere a avut si insul din spatele meu, gatit bine in stil vintage cu aer de boem neinteles [el si toti ceilalti de s-au impopotonat frumos ca sa aiba ce etala dupa ce lasa jachetele la garderoba], venit singur la desfasurarea de duminica, ins ce a urlat din toate puterile "Bine, baaa!". Si chiar era de bine ce a racnit el acolo.



In alta ordine de idei, Hilda Louise Asbjornsen a excelat. Vocea ei m-a facut sa uit complet de interpretarile marca Ane Brun si Yukumi Nagano. La bis, prima piesa cantata a fost "Koop Island Blues", piesa ce probabil romanii si-o doreau a fi auzita mai din timp - noi fiind parte din acei romani. Avand in vedere ca spectacolul trebuia sa inceapa la 8, putem nota si faptul ca s-a intarziat jumatate de ora, dar asta nu pare sa mai fie ceva curios. Din contra, atunci cand nu se intarzie bate la ochi.

Turneul si concertul s-au incheiat glorios si pasional cu "Come to me", iar seara a continuat in aceeasi nota draguta cu after-party-ul din Gaia, loc in care ajungeai pe baza biletului sau a bratarii. Daca erai unul dintre cei intrati pe mai putini bani din "bunatatea baietilor negriciosi de la intrare, mari creatori de diversiuni in randul paznicilor de la usile de acces la spectacol" te multumeai "doar" cu atat caci se pare ca era petrecere cu circuit inchis. Si "doar atat" ala zic eu ca era mai mult decat suficient.

Acum mai urmeaza ca baietii sa intre in studio pentru a gandi un nou album, iar daca nu va fi pe placul lor, atunci aici se incheie cariera Koop [ei au zis-o, nu eu]. Si avand in vedere ca sunt foarte pretentiosi - 3 albume in 13 ani, iar la piesa "Come to me" au lucrat 2 ani de zile.. - putem avea certitudinea ca nu glumesc.

p.s.: Imi mentin opinia cum ca Sala aia a Palatului strica evenimente numai prin simpla-i prezenta vizuala. Ori gasesc o locatie mai rasarita, ori o renoveaza p-asta, ori ceva. Oricum, concertul Koop nu era unul cu care sa te delectezi intr-un loc stil sala ceausista de teatru, stand pe scaun in rand cu alti nefericiti ce gandesc acelasi lucru. Uite, le dau eu o idee: sa faca o locatie gen Art Jazz Club pentru astfel de evenimente. Aia e prea mica, adevarat, dar s-ar fi potrivit ca o manusa acolo, nu pentru ca ar contine "Jazz" in denumire, ci pentru ca e facuta pentru astfel de manfestari culturale, doar ca ceva mai mici, de aici si dimensiunile reduse ale clubului. Ah, da, inca ceva: in fata se auzea ca o basica, incredibil, da! Am avut o revelatie cand am urcat mai spre mijloc-spatele salii. Deh, Sala Palatului, cum spuneam.

Poze de la concert in GALERIA FOTO.