Ce este muzica buna? Cum o definim? Unde se termina ea si de unde incepe muzica proasta? Cine ocupa spatiul din mijloc? Voi incerca in acest articol sa fiu cat se poate de obiectiv si sa tratez situatia cu totul rupt de propriile mele pareri si... gusturi. In definitiv, adevarul nu-l vom regasi in obiectivitate, ci in noi. Prin acest articol imi propun sa ofer o viziune asupra unei perspective mai largi a muzicii... de ieri, de azi si de maine.

Ridic intrebarea urmatoare la rang de manifest: Unde regasim muzica buna? Putem, pe de o parte, sa-i ascultam pe ei, care ne spun pe voci ridicate, mereu incruntati, ca muzica buna se regaseste in calitate. O definitie destul de vaga, fiindca ajungi sa te intrebi, cine stabilieste calitatea si ce reprezinta ea? Cine ne da aceasta... masura a calitatii? si calitate in ce pina la urma? in versuri? in muzica? in compozitie? in armonie? in toate la un loc? Calitate - un termen iluzoriu, care e determinat in ultima instanta de gusturile celui care asculta. Si vom insista pe gusturi.

Pana atunci insa, pe cine sa mai ascultam? Ne ne putem lua dupa toti acei nebuni frumosi, pentru care exista doar un singur tip de muzica. Pletosii de pe strada, cei rasi in cap de la coltul blocului, fata cu cercel in nas si tepi in cap de la scara vecina si toti cei care vibreaza zi si noapte sub aceleasi ritmuri care (spun ei), reprezinta calitatea, iar orice se situeaza in afara acestor ritmuri cade in cosul cu mere stricate. Sa fie atunci "genul" un barometru in stabilirea muzicii bune? Vom reveni si la el.

Dar cum ramane cu toti cei care plang in fiecare zi dupa muzica de altadata. "Atunci se facea muzica, nu mizeriile de azi" ne spun ei, parca lacrimand si cu o voce tremurinda. Sa fie virsta un factor? Alt barometru? Ajungem si la acest aspect. Sa nu-i uitam pe cei clasici, fiindca tot se vorbea undeva aici zilele trecute de opera. Este bunefica, pozitiva, proasta? Cine este in masura sa comenteze? Fiindca cei de mai sus vor invoca virsta, altii genul, iar altii... calitatea.

Destule ipoteze cu muzica buna. Cum ramine cu cea proasta? Pe asta cine o defineste? Care este linia de granita dintre bun si prost? Fiindca sunt multi cei care vor afirma ca muzica, inseamna neaparat cineva care... canta. Am auzit de nenumarate ori argumentul... "Dr. Dre nu cinta, el vorbeste, deci, nu face muzica". Daca stam sa ne uitam pe langa noi, majoritatea va clasifica "maneaua" drept categorie a muzicii proaste. Si se va conteste cu acelasi argument aparent imbatabil: calitatea.

Probabil citiva vor spune ca un bit sacadat, dat prea tare, intr-o noapte prea calda de vara, combinat cu lumini intermitente si efecte psihotice reprezinta decadenta si tot ce e mai prost in muzica. De ce n-am avea calitate si aici? Si ajungem sa ne intrebam, cine are dreptate? Pe ce criterii se bazeaza atunci cind arata cu degetul? Aminteam mai sus de gusturi, care in fond, sint o metoda putin mai rafinata de a spune ce ne place si ce nu. Din dorinta de a fi cit se poate de obiectiv, nu pot sa nu remarc dramul de subiectivitate al unui astfel de argument. Fiindca a cataloga muzica in functie de gusturile unei anumite persoane, este un fapt limitat. Cu totii suntem diferiti, ca atare avem gusturi diferite. Prin urmare, muzica buna pentru el, poate fi muzica proasta pentru mine si vice-versa. Iar "gusturile nu se discuta" este doar comentariul celui ramas fara alte argumente. Putem noi judeca un material muzical rupandu-ne de propriile granite dintre ce credem ca ar fi bun si prost? Raspundeti voi la asta.

Vorbeam de varsta. Este ea atat de importanta? Inclin sa spun ca da, pentru ca virsta are si ea puterea ei in ecuatie. Fiecare generatie si-a definit propriile valori. Fiecare generatie si-a definit propriul stil. Propriul mod de viata. Propria diversitate. Aceste lucruri exista si sint adevaruri de neatins. Generatiile noi vor veni intotdeauna cu propriile lor ritmuri, cu propriile versuri si vor cinta pe propria muzica. Sint azi printre noi multi care ii blameaza pe cei in virsta pentru faptul ca devin melancolici la ritmurile de odinioara. Poate au si ei dreptatea lor, fiindca Lady Gaga nu va suna niciodata ca si Abba. Insa nici Abba nu va suna vreodata ca Lady Gaga. Si va veni si vremea noastra, cand vom sta si vom injura muzica urmasilor,a copiilor sau a nepotilor nostri, melancolici fiind la Gaga noastra, asa cum batranii nostri sint melancolici acum la Madonna lor.

Posibil ca elementul care ne separa si care zbiara din toate incheieturile, da din coate si din picioare ca un nou nascut si guita de fiecare data cand cineva invoca un material muzical, ei bine, ati ghicit, sa fie genul compatibil acestuia. Fie ca vorbim de muzica clasica sau de muzica usoara, de rock sau balade, rap sau dub-step, club, country, pop, dance, indie, funcky, jazz sau polka-polka, intotdeauna cineva va avea ceva de obiectat. Vor fi multi aceia care-mi vor spune ca nu putem compara merele cu perele si le dau dreptate. Dar tot fructe sunt pina la urma, nu-i asa? Difera la gust, difera la culoare, difera la forma... insa in functie de moment si stare, ureche muzicala, ne place ori una, ori cealalta, nu-i asa? Fiindca dupa toate argumentele si toate discutiile, dupa ce-am scos fiecare as din maneca, nimeni si nimic nu va putea contesta faptul ca toate cele enumerate mai sus, cit si multe altele, locuiesc impreuna sub acelasi acoperis... muzica.

Dar vai, m-ati prins. Sint din nou subiectiv. Oare de ce? Beethoven, oricat de genial ar fi el in creatiile lui, poate strica buna dispozitie daca-l pui la o nunta in afara momentului incipit. Sau daca adaptezi la un tempo mai vioi, un bas in spate si niste efecte scoase de la frigider, poti transforma seara intr-una de neuitat si asta ca tot vorbeam si de coveruri, undeva pe acelasi sit. Inevitabil ne lovim de varsta si generatii. Am putea construi pe acest subiect, dar ma tem ca e mult peste puterile acestui mic (deja mult prea mare) articol.

Si ce ne-a mai ramas? Ohh, da... calitatea. Este maneaua o muzica de calitate superioara? Asta e genul de intrebare tabu la noi romanii. Genul de intrebare pentru care poti lua bataie daca o adresezi cui nu trebuie.. Este muzica respectiva chiar atit de proasta incat sa-si merite acest renume? Poate vreunul dintre noi sa stea sa judece muzica acestor... bastani, facand abstractie de propria lor viziune, educatie, gandire? Sau este ceva mai presus de muzica? Mesajul? Aaaa... da... Fiindca muzica cu mesaj este cea care atinge cel mai puternic publicul. Iar in acest moment a murit si ultima supradoza de obiectivitate din mine.


Fiindca vedeti voi, orice am face si oricat am vorbi pe aceasta tema, muzica va ramine cea din noi. MuzicaBuna.ro, este un slogan, dar oricat de impartiali si incruntati am fi, nu este sloganul tuturor. FIINDCA MUZICA BUNA NU EXISTA. La fel cum nu exista nici muzica proasta. Si nimic intre cele doua. Granitele sunt marcate in mintile noastre, influentati de generatie, educatie, anturaj, parinti si trecut. Acolo afara, in exterior, nu exista decit muzica si-atat. Fie ea de ieri, fie ea de azi, rap sau pop, cu sau fara mesaj, buna ori proasta. Exista doar muzica... muzica noastra am putea spune. Care ne reprezinta. Muzica ce ne canta vietile si muzica ce ne lumineaza viitorul. Muzica ce ne linisteste si muzica ce ne face sa sarim pe ringul de dans. Muzica ce ne pune pe ganduri si muzica care ne face sa dam din cap. Muzica pe care o putem ignora si muzica enervanta. E peste tot in jurul nostru, un ecosistem complet care se hraneste cu energia noastra si care se dezvolta odata cu noi.

Asadar dragii mei, care e muzica voastra? Voi unde ati pus granitele?