Un titlu putin cam dur pentru ceea ce s-a nascut demult, sub numele de muzica. Dar deloc ireal in contextual actual. Este faimoasa expresie "sex, drugs and rock`n`roll", era atat de adevarata prin anii `80, la formatii care acum sunt taticii rockului.

Demult, am citit o carte care m-a impresionat prin muzicalitatea cuvintelor. Cred ca se chema "Muzica si tacere", dar nu sunt sigura. Mi-a placut urmatoarea faza: sub camera regelui era o debara in care locuiau (efectiv) cantaretii (o orchestra intreaga). Ii legau cateva tuburi ca niste gauri de ventilatie, prin care regele cu pricina auzea muzica, ori de cate ori avea urechea lui melancolia de rigoare. Chinuiti, dar si privilegiati, muzicienii compuneau siraguri de sunete pentru a binedispune regele.

Eh, acum... Lucrurile s-au schimbat. Mergi cu orchestra intr-o cutie pe care o tii in buzunar (mp3player...) sau ai acces la orice melodie care s-a inventat vreodata (exceptand cele nefinalizate, pe care nu le gasesti pe net). Dar si muzica s-a schimbat, si asta o stim cu totii.

M-a socat unul din amicii mei care mi-a spus ca nu poti merge intr-un club in care se asculta minimale, fara sa iei pastile. Pai care mai este distractia? Muzica aceea asa se simte, mi-a zis. Altfel, nu auzi decat niste bipuituri, sunete distorsionate, pe care nu le intelegi. Uite cum si-a dat omul raspunsul singur: este o muzica pe care nu o intelegi decat daca nu esti tu insuti.

Cautam, din ce in ce mai mult, metode sa uitam de realitate. Candva muzica avea aceasta putere, acum nu este decat inca un branci catre tot felul de surogate ale fericirii.

Intotdeauna considerata suport pentru petreceri, fie ceaiuri dansante, fie baluri, fie discoteci, (si acum) cluburi, muzica a captusit buna dispozitie. Acum, insa, buna dispozitie este impinsa catre extreme (la noi, fireste, in alte tari a trecut si faza asta).

Sora mea mi-a povestit cum i s-a pus "ceva in bautura" la o petrecere intr-un club. Nu ca a vazut, dar nu prea isi aduce aminte mare lucru, dupa. Eu, si voi sper, care vrem sa mergem undeva ca sa ne distram, sa ascultam o muzica buna si sa dam din solduri, trebuie sa ne simtim frustrati si amenintati de ceea ce pare ca se intampla din ce in ce mai des in "metropolele" noastre dragi?

As spune ca este o rusine, ca este o instigare la depravare si ca ar trebui sa fie o chestiune de optiune. Nu ma deranjeaza cei care o fac, dar ma scarbesc cei care spun ca nu esti "cool" daca nu iei si tu cate ceva, ca sa te pierzi.

E un procedeu dificil sa te descoperi si ar trebui sa tii bine de constiinta si de alegerile tale in viata. Iar daca muzica impinge catre astfel de situatii, as opta pentru a se renunta la aceste genuri muzicale.

Bine pentru unii ca nu sunt eu vreun ministru al culturii! (sau whateva`...)