Nu sunt adepta comparatiei... cineva da prost mereu si niciodata nu sunt evidentiate sau macar observate obiectiv toate calitatile partilor implicate... In cazul formatiilor romanesti Vs. celor "din afara", noi suntem mereu vazuti si ascultati doar prin prisma pietei straine... desi intr-o oarecare masura comentariile sunt fondate, (cel putin in sfera rock-ului, pentru ca acum nu vreau sa ating alte genuri) romanii au si o reticenta nativa: "Cine-s astia? Sunt romani? Nu-mi plac... nu ascult." Asa ca, sub nici o forma nu voi face o astfel de paralela, si nu voi comenta sound-ul nostru, ideile, tehnica, talentul discutabil sau nu, mesajul transmis, imaginea trupei in raport cu alte formatii straine.
01. IN MOTION - Albumul se pune ... in miscare cu un riff mai mult pe overdrive, "prozaic" dar classic, old-school, incadrat de o toba si un bass alert, scurte interventii vocale secundare bine mixate pe fundalul vocalului principal, un solo mai mult melodic decat tehnic.
02. WHEN THE METAL MEETS THE FLESH - Titlu mai metal nu se poate, dar piesa s-ar inscrie mai degraba in genul progresiv: de mentionat ar fi toba (tumurile de pe strofa), solo-ul lejer, bazat pe bend-uri, game si slide-uri, efectul wah ca detaliu. Este o compozitie grea (nu in sensul tehnic) dar este compacta, cu pasaje bine construite si legate.
03. PAGAN AND PROUD - Scheletul este bazat pe clasicele power chords-uri, cu un canal dedicat strict lead-ului, pasaj acustic surprinzator pentru greutatea sound-ului si a temei melodice compuse, joc apreciabil al fus-ului, cel de-al doilea solo de chitara, mai aventuros, este chiar reusit, cu tapping si game ascendente.
04. RAIN OF FIRE - Intro original, "catchy", vocal clean secundat la terta de o chitara tot clean, care se "distorsioneaza" spre refren. Chitara dubleaza indeaproae vocalul, dand senzatia de duet. Solo atonal, cacofonic oarecum (cu o singura mentiune, ca la viteza respectiva risca sa sune "pe langa" pentru ascultatorul "grabit"), armonii interesante, ritm bine sustinut de bass.
05. THE PORTRAIT OF PAIN - Piesa dinamica, linia bass-ului bine definita, un scurt pasaj metal, la terta, in rest solo-ul este liniar, progresiile armonice sunt previzibile,probabil cea mai "impersonala" compozitie de pe album.
06. LORD OF LIES - O tema sacadata si un ritm ce puteau fi, poate, speculate mai bine...Un alt solo ce se termina pana sa inceapa bine, si un pasaj scurt de distorse cu dubla de picior, si un final mai tehnic, un mini-solo arpegiat.
07. ARABIA - Compozitie originala, in maniera Melchesh, cu un pasaj coral circular, ce deschide si inchide piesa, ar fi fost poate si mai "credibila" daca in locul armoniilor orientale clasice, previzibile, ar fi ales gama araba, sau alte armonii minore orientale. Solo-ul format din tapping, bend-uri ca liant si o gama descendenta.
08. STAINED - O schimbare radicala de beat si orientare muzicala... dar nu pentru mult timp, un flageolet marcheaza o revenire treptata la duritatea de pana acum, urmat de un tapping reusit si o toba dubla de picior ce sustine chitara, si un solo putin cam... RN`R pentru piesa.
09. THE MEMORIES OF THE SNAKE - Un inceput acustic, sincopat, si interventii chitaristice melodice de efect, riff-uri stopate, un wah subtil, si un alt solo cu o tenta "falsa", toba si bass complementare ca sound, ritmic si melodic.
10. DENY DENIAL - Nu voi nega faptul ca desi suna Old School, are si elemente specifice trupeia... ritm alert, solo-uri destul de inspirate, si ceva mai multa tehnica pe final de album.
11. HASTA SIEMPRE COMANDANTE CHE GUEVARA - Clasicul "imn" cubanez al lui Carlos Puebla intr-o varianta ... "revolutionara", mult mai alerta, si mai arpoape de spiritul militar.
Plusuri sunt, la fel si minusuri, dar nu le voi comenta decat in limitele acestui album... Albumul a fost inregistrat in Germania, la Sound Of Steel Studio, si in mare parte comentariile bat in sound-ul ales, in faptul ca vocalul este mixat astfel, si ca nici instrumentatia nu prea convinge, cu exceptia bass-ului insa, care este probabil cel mai bine integrat pe fiecare piesa. Ca idei si melodicitate, eu una, as zice ca dupa atatea ascultari, aproape fiecare compozitie ramane cu ceva... mai mult sau mai putin, evident... Dar este un album interesant, si daca as putea sa il cataloghez, as alege probabil (e doar parerea mea) sincer, fara compromisuri.
Piese preferate: "PAGAN & PROUD", "RAIN OF FIRE", "THE MEMORIES OF THE SNAKE"
Line-up:
BOGDAN BOERU - bass/ voce (Si cum eu am facut recenzia, bass-ul primeste un punct in plus)
ADRIAN GALU - voce
CRISTINA TENTU - chitara
RUHAN TERENTE - chitara
MARIAN MIHAILA - toba
Nu sunt adepta comparatiei... cineva da prost mereu si niciodata nu sunt evidentiate sau macar observate obiectiv toate calitatile partilor implicate... In cazul formatiilor romanesti Vs. celor "din afara", noi suntem mereu vazuti si ascultati doar prin prisma pietei straine... desi intr-o oarecare masura comentariile sunt fondate, (cel putin in sfera rock-ului, pentru ca acum nu vreau sa ating alte genuri) romanii au si o reticenta nativa: "Cine-s astia? Sunt romani? Nu-mi plac... nu ascult." Asa ca, sub nici o forma nu voi face o astfel de paralela, si nu voi comenta sound-ul nostru, ideile, tehnica, talentul discutabil sau nu, mesajul transmis, imaginea trupei in raport cu alte formatii straine. 
