Care este reteta succesului? Cum ajungi de la un nimeni-drum, de la un "altul" care urla in extaz la concerte, fredonad piesele artistilor, la cel care canta pe scena, cel care are microfonul - simbolul succesului in mana? S-au scris multe carti despre succes, articole zeci de mii si cu toate astea intrebarea ramane. Studiourile apar ca ciupercile dupa ploaie, unele bune, altele mai putin, tinerii stau la rand exact ca in timpul lui Ceasca dupa paine, ca sa ajunga artisti recunoscuti, pentru cateva minute de faima.

Putini ajung... si de cele mai multe ori nu cei care si-ar merita "bucata de paine". Exista oare o reteta a succesului in domeniul muzical? Da, exista. E cea mai veche reteta de pe Terra: ambitie, talent si rabdare. Sunt convins ca multi nu sunt de acord cu mine, punand accentul pe bani dar vreau sa dovedesc ca aceste trei calitati inca sunt "reteta magica" pentru a ajunge pe scena, pe rafturile magazinelor si in inima fanilor...
Amy Macdonald.

Undeva prin 2007, "plimbandu-ma" pe YouTube, cautand piese Amy Winehouse, din greseala am gasit inca o "Amy" printre clipuri. Era Amy Macdonald. Am inceput s-o ascult piesa dupa piesa, iar in scurt timp m-am trezit la Diverta, cumparand albumul. Intotdeauna am fost fan al insulei britanice si cam tot ce mai e prin acea zona dar vocea ei superba de "contralto" (undeva intre tenor si mezzo-sopran), cu accent scotian m-a cucerit rapid.

Tin minte ca ascultam primul si unicul ei album, pana in momentul de fata, "This is the life"; zile intregi aceleasi 11 piese, pana stiam deja toate versurile, beat-urile, fredonand piesele ore in sir. Am fost intrigat de acest album. Asa cum fac eu deobicei, caut detalii, iar spre marea mea mirare am aflat ca Amy este pur si simplu o fata de 21 de ani cu talent si nimic altceva. Este o scotianca simpla, care in mod autodidact a invatat sa cante la chitara tatalui ei, fiind inspirata de Travis, Pete Doherty si The Libertines - toti trei facand parte din genuri muzicale ca rock alternativ, indie si pop-rock.

La doar 15 ani isi scrie prima piesa "Youth of today" lansata pe iTunes. Nu contest faptul ca o scoala de muzica poate ajuta un artist sa-si indeplineasca visul, dar s-a dovedit si de aceasta data ca nu e neaparat reteta succesului. Fata cu chitara a cucerit pe toata lumea, peste tot unde umbla. Avand talent si naturalete in muzica ei, o reprezentau piesele, iar publicul aprecia simplitatea artistica. Amy a dovedit ca a fi artist, nu inseamna mai mult decat sa ai un microfon in fata si o chitara in mana.

Au trecut 4 ani pana a ajuns sa fie lansata oficial de Melodramatic Records, dar in acesti 4 ani ea a muncit din greu. N-a cutreierat zeci de studiouri, ci ca un teenager adevarat, si-a inregistrat piesele in propriul dormitor, apoi a trimis demo-uri la diferite companii de management si case de talent. Asadar ambitia despre care vorbeam la inceput, talentul innascut si rabdarea de ani intregi s-au dovedit a fi reteta perfecta pentru succesul ei, rezultand o vanzare de 2,5 milioane de albume, ajungand top 1 in cinci tari europene cu piesa "This is the life".



Stiu ca nu am dat un exemplu autohton, dar noi, romanii, avem obiceiul de a prelua multe lucruri de la straini, poate ar fi cazul sa promovam si noi talentele, fiindca degeaba promovam antitalentele, degeaba ii dam cu sclipici, ii ridicam in slavi si ii invitam la tot felul de emisiuni jenante, nu va ramane nimic in urma lor. Un artist adevarat va fi considerat artist chiar si dupa moarte si vor fi nepoti si stranepoti care vor asculta muzica lor, dar cei fara talent n-au fost niciodata artisti, si nici nu vor fi. Scurt si cuprinzator: avem nevoie de artisti, nu de celebritati gonflabile. Asadar cei care simtiti ca aveti talent, dati-i drumul, fara nici o jena, schimbati scena muzicala a acestei tari! Go! Go! Go!