Regina Spektor este, dupa parerea mea, unul din acei artisti rafinati pana la ultima molecula. Dupa "baza" muzicii moderne pusa de alde Queen, Pink Floyd sau Deep Purple, care ne-au vorbit in termeni nemuritori despre marile dorinte si dureri ale spiritului uman, este randul artistilor noi, tineri si fresh, sa duca cercetarea sufletului mai departe, pana la a descoperi si canta coltisoare pe care nici noi insine nu stiam ca le avem. Regina Spektor este o astfel de artista, care cotrobaie in om pentru a-i transforma in arta starile cele mai "underground". Ea stie sa gaseasca un Karl Projektorinski in fiecare. Daca inca nu stiti cine e, veti afla curand.

Al cincilea album al Reginei Spektor se numeste "Far" si a fost lansat la sfarsitul lunii iunie, aterizand cu succes direct pe locul 3 in Billboard Top 200. Mai greu digerabil decat "Begin to Hope" sau "Soviet Kitsch" (cu melodii de succes ca "Fidelity", "On the Radio", "Us" sau "Hotel Song"), "Far" se detaseaza intr-o anumita masura de stilul lejer si jucaus de altadata, care prinde si amorezeaza urechea inaintea mintii. In acelasi timp, minimalismul melodiilor mai vechi ("Poor Little Rich Boy", "Consequence of Sounds", "Aching to Pupate" etc.) este inlocuit de o instrumentatie mai bogata, pianul fiind acompaniat pe acest album de tobe, vioara si violoncel. Interpretarea vocala este si ea mai cizelata, mai controlata, cu noi jocuri si inflexiuni.

Albumul "Far" este unul matur, introspectiv, ce abordeaza din plin temele divinitatii, mortalitatii, spiritualitatii umane. Se strecoara pe sub piele incet, dar ireversibil, catre minte si suflet, apoi spre urechi si picioare. Daca la piese catchy ca "Fidelity" sau "Hotel Song" observai profunzimea versurilor abia dupa ce te bataiai vesel de cateva ori pe liniile melodice contagioase, cantece noi ca "Human of the Year", "Blue Lips" sau "Genius Next Door" intai se gandesc si se inteleg, iar abia dupa aia isi croiesc subtil drumul catre emotie si simturi.



Nu lipseste nici de pe "Far" spiritul ludic atat de caracteristic Reginei Spektor, pe care il regasim in "The Calculation", "Dance Anthem of the 80s" si "Folding Chair". Daca spiritualitatea este cantata in termeni mai grei, mai adanci, tema iubirii isi face loc pe al cincilea album in note optimiste si luminoase. Rezultatul lui "The Calculation" este iubirea perfecta, in care cei doi isi mai iau o ora din dulap si o impart in doua, sau isi scot inimile, sub forma de pietricele, si le ciocnesc pana ies scantei. In "Folding Chair", nu stii ce e mai vesel, notele sau versurile: sezlonguri pe nisip, marea este o versiune mai uda a cerului, perfectiunea se naste din detalii si maruntisuri ("I have a perfect body, `cause my eyelashes catch my sweat"), iar supararile nu exista decat sub forma bufoneriilor si jocului ("Don`t make frowns, you silly clown"). Chiar si in "Two Birds", iubirea neimplinita si nereciproca este perceputa optimist ("I`ll believe it all, there`s nothing I won`t understand, I won`t let go of your hand"). Greutatea temei centrale a albumului "Far" este contrabalansata de o abordare mai "light" a iubirii, in contrast cu albumele trecute (melodii ca "Ode to Divorce", "The Flowers", "Braille", "Summer in the City").

Esenta albumului "Far" este captata, dupa parerea mea, de melodia centrala, "Human of the Year". Personajul fictiv Karl Projektorinski este chemat la "catedrala" pentru a fi anuntat de distinctia primita, unde i se dezvaluie revelatia principala a acestui album: divinitatea nu este rece si de temut, nu este o entitate distanta care judeca si condamna. E accesibila, e prietenoasa si e in tot si toate: "Why are you so scared? You stand there shaking in the pew / The icons are whispering to you / they`re just old men / like on the benches in the park / except their balding spots are glistening with gold". Urmeaza o celebrare a revelatiei, un "aleluia" cantat cu o voce deloc religioasa si solemna, ci umana, incarcata de emotie si caldura. Sarbatoarea continua in fiecare moment si in fiecare loc, pentru cine o poate vedea: "Outside the cars are beeping out a song just in your honour / And although they do not know it, all mankind are now your brothers". Acesta este fragmentul care, atat ca versuri cat si ca interpretare, reprezinta dupa parerea mea apogeul acestui album. Ascultat si simtit in casti, intr-o zi caniculara, va face pielea de gaina indiferent cate grade incearca sa te topeasca intr-o balta apatica pe asfaltul incins.



Tema divinitatii este reluata in "Laughing With", unde artista subliniaza din nou ridicolul reprezentarilor "traditionale": "God can be funny [...] when the crazies say he hates us and they get so red in the head you think that they`re about to choke / God can be funny / When told he`ll give you money if you just pray the right way / And when presented like a genie / Who does magic like Houdini / Or grants wishes like Jiminy Cricket and Santa Clause".

Albumul "Far", presarat de la un cap la altul cu mici comori ascunse ba in versuri ba printre note, se poate discuta si ras-discuta mult si bine, insa am preferat sa ma limitez la o impresie generala si la punctele esentiale. Recomand cu caldura sa descoperiti restul singuri...

[Rodica Grad]