Demmo - 7 zile de 8 ori



Nu este deplasat sa iti aduci aminte de lucruri care au marcat perioade ale tineretii tale. Fireste, asta nu face din lucrurile respective, opere de arta. Nicidecum! Am aluneat de la un clip la altul, As XX, L.A., Bambi, Andreea Balan, Evrik si lista poate continua, pana marti. Dincolo de penibilul momentului actual, care nu ma lasa sa privesc cu aceiasi ochi artisti care, de altfel, nu mi-au placut niciodata prea mult, nu am cum sa nu remarc pasiunea din ochii lor. Care lipseste astazi.

Cred ca aveam fabuloasa varsta de 14 ani, sau pe acolo, iar artistii romani erau cu o treapta mai aproape de cer. Televizorul din camera mea era tot timpul pornit, setat pe un canal de muzica, in speranta ca o sa dea si piesa care mie imi place atat de mult. Si cand se intampla, inchideam usa si tipam in capul unui stilou, imaginandu-mi un microfon subtire, performant, care nu se inventase pe atunci, credeam eu.

M-am oprit la piesa asta, "7 zile de 8 ori", a truperi Demmo, care pe atunci era formata din doi tipi, anonimi atunci, anonimi si acum, si blondina Ana-Maria Ferentz. Frumoasa atunci, frumoasa si acum. Acum e si poeta si femeie de afaceri si ganditoare si cine mai stie ce, dar nu am descoperit eu, inca. Mie nu mi se pare o prezenta reusita, desi are si voce (nu pot fi contrazisa) si arata chiar bine. Dar are un gen de falsitate, specifica interpretelor de muzica populara, carora le tremura gatul pe "baditza si capitza" si se machiaza cu Max Factor si Bourjois. In sfarsit, momentul ei de glorie a fost acela, iar despre baieti ce sa mai spun... nici atunci. Asa-i vine, omului, uneori, sa petreaca 7 zile de 8 ori. Ce, vi se pare ciudat? In incultura mea ravisanta pe tema "piuieli", piesa asta mi se pare ca facand parte din caramizile de temelie DJ-elii autohtone. Gresesc?

Oricum, daca are cineva rabdare sa vada clipul pana la final, apare un tip cu o chitara si gluga pe cap. O fi tot dintre cei doi talentati anonimi?

Ce vremuri, bade, ce vremuri...