Scriu acest text in urma unui mesaj primit de la unul dintre userii muzicabuna.ro. Acesta este o parte din respectivul mesaj:

Salutare. Hai sa-ti dau un subiect cat de cat interesant, in urma caruia mi-am intarit convingerea ca la noi nu da nimeni 2 bani pe tine si nimeni nu-ti recunoaste meritul.

Mai intai, asculta asta: http://www.antena1.ro/index.php?page=webcast&;id=65220
Mai exact genericul de inceput. Apoi, asculta asta: http://www.youtube.com/watch?v=pNyvuMLWgr0

Un anume Dragos Teglas (parca) mi-a cerut voie sa foloseasca mixul pe generic, m-a intreabat unde sa plateasca, eu i-am raspuns ca nu e nevoie de bani, insa as vrea sa mentioneze autorul. Doar ca... mentionarea se face pierduta. Mixul se foloseste, dar pe genericul de final nici vorba de credit.

Interesant totusi ca numai la noi se intampla asta. Cei din afara, civilizati, iti respecta munca, indiferent de situatie. Nu era vorba de prapaditul ala de generic de final, care oricum nu e citit de nimeni, ci de gest.

Am reusit sa ascult piesele, desi primul link mi-a cam facut probleme. Daca ajungeti la inregistrarea emisiunii cu Raduleasca, aia e.

De ce se intampla lucruri de acest gen in Romania?
De ce ne-am uitat cuvantul?
De ce munca nu mai este o mandrie?
De ce smecherul este cel care da tzeapa, iar prostul este omul bun, onest, sincer?
De ce nu mai avem repere si valori?
De ce furam muzica cu amandoua mainile?
De ce nu avem personalitate, nici de vreun fel?
De ce trebuie sa ne fie mereu rusine ca suntem romani?

Intamplarea face ca am avut cateva legaturi cu televiziunea (si de stat, si privata) si stiu cine lucreaza pe acolo. Oameni colorati (prin colorati spun diferiti, pestriti, veniti din cele patru zari). Profesionistii lucreaza - la aceeasi masa - cu necunoscatorii, cu incepatorii si cu ignorantii. In televiziunile private (pentru ca in televiziunea publica muncesc indivizii care au si pile!) poti intalni tot felul de fetze. De la femei de cariera la analfabeti, de la oameni de o mare sensibilitate, la brute.

Se pare ca prietenul nostru a nimerit pe o mana nu foarte fina (un miniproducator al editiei speciale "Romandria"), de i s-a intamplat asta, dar oricum mainile fine sunt greu de intalnit.
Fara a fi un capat de tara, semnalele de alarma trebuie trase, iar daca - din cei care citesc acum - unii compun, altii scriu, altii pur si simplu viseaza sa faca muzica, fiti mai selectivi si nu apucati orice fel de mana intinsa, pentru ca unele nu fac decat sa te prinda mai bine, ca sa te poata arunca mai departe.

Rusine noua, Romania!