O spun deschis: acesta este un articol subiectiv, partinitor si anti-american. Nu ma ascund dupa deget si nu vreau sa fiu politically-corect. N-am fost niciodata un fan al formatiei Compact si nici nu are importanta cine a fost Teo Peter. Singurul lucru care conteaza este ca a murit un OM si nimeni nu este tras la raspundere pentru acest lucru.

De ce nu functioneaza infailibilul sistem juridic american? Unde esti tu Ally McBeal sa ne faci dreptate? Unde este judecatorul sfatos din sitcom-ul american care ia intotdeauna decizia corecta? Mitul taramului fagaduintei, unde legea, corectitudinea si egalitatea in sanse sunt concepte de capatai se dezintegreaza in fata crudului adevar. Ce ramane dincolo de acest miraj zugravit de filmele americane? Raspunsul evident: o musamalizare jenanta si penibila vazuta prin ochii inlacrimati ai familiei indurerate si inca un roman ingenuncheat de sfidarea unui "aliat strategic".

Cateva date tehnice: sentinta este definitiva, nu se poate face recurs intrucat s-a judecat intr-un tribunal militar, argumentul invocat de aparare a fost unul ridicol: nu se poate demonstra ca Teo Peter a fost in taxi, acuzarea n-a existat - din moment ce nu a reusit sa aduca martori sau ceva probe (pe care banuiesc ca Politia Romana le avea din belsug). Chiar mai trebuie vreun comentariu? Ah ... si P.S.!!! Statul american a admis oficial dupa accident ca un militar american a fost implicat intr-un accident rutier care a dus la moartea unui cetatean roman.

Nu este primul caz de acest fel. In urma cu ceva timp un batran din Constanta a fost facut afis pe trecerea de pietoni de Jeep-anul unui militar american. Totul a fost uitat repede, asa cum se cade, ca nu cumva sa suparam fratele mai mare de la vest. Pe bune, cred ca astia cand vin la noi isi inchipuie ca se duc in safari, sau in colonii (cum spunea cineva din presa de curand). "Am mai omorat un bastinas" ... isi zic soldatii razand intre doua violuri in Irak ... "las' ca mai sunt vreo 20 de milioane". Americanul de rand, daca prin absurd afla de acest incident lipsit de importanta, se alarmeaza intai, dar cand afla ca Romania nu este un orasel in Texas se linisteste cu gandul ca probabil saracul inapoiat nu mai vazuse masina si a incercat s-o vaneze. Apoi se culca intr-o balta de grasime grohaind fericit ca s-a nascut intr-o tara minunata, libera si democratica.

Dar, sa nu uitam autoritatile romane ... puscasul betivan a fost lasat sa plece dupa o zi fara nici o intrebare. Iar am facut pe noi de frica ca nu cumva sa suparam marele popor prieten american. Macar compromisul acesta teribil, alaturi de altele pe masura, ne mai da dreptul din cand in cand sa strigam la rusi de peste gard cate o injuratura (vezi ultima isprava a lui Basescu - http://www.ziua.net/display.php?id=192487&data=2006-01-26 - din Consiliul Europei). Asta mi-aduce aminte de copiii mai mici, batuti de copilul mare si rau care atunci cand se simt la o distanta confortabila sau sub aripa tatalui nu ezita sa-si dea frustrarile pe fata si sa-l porcaiasca cum poate el mai bine. Cat ne costa acest lux? Militari romani morti pe fronturile lumii, doi civili calcati cu Jeep-ul si probabil multe altele de care nu stiu eu.

... si se mai plang americanii ca li se da foc la steag peste tot in lume. Oare de ce nu vor barbarii astia sa fie asimilati culturii globale, se intreaba ei cu nonsalanta, sa li se calce in picioare valorile nationale, cand putem cu totii sa fim atat de eficienti, pragmatici, grasi, inculti si ignoranti? Oare noi, maretul poporul american, nu detinem adevarul absolut?