POZE de la My Metal Festival.

Sambata seara, 7 februarie, dupa o zi primavaratica in plina iarna calendaristica, am participat la prima editie "My Metal Festival" organizat de IMIPLACEMIE la Sala Polivalenta. Desi la inceput eram sceptici in privinta reusitei evenimentului din cauza numarului mare de concerte si festivaluri din aria rock/metal dar si din cauza vizitarii pentru a 3-a oara a headliner-ului, desfasurarea evenimentelor ne-a demonstrat ca festivalul a avut un real succes.

Ajunsi de la ora 18:00 cand inca usile de la intrare erau inchise fanilor care asteptau cu nerabdare inceperea show-ului, am preferat sa facem cunostinta cu imprejurimile. Dupa o mica plimbare relaxanta pe malul lacului din Parcul Tineretului ne-am reintors plini de energie pentru o seara plina de metal de cea mai buna calitate.

Constatand ca numarul fanilor era destul de limitat la prima trupa din deschidere ne-am imaginat ca densitatea acestora nu va avea o evolutie asa de spectaculoasa odata cu scurgerea timpului. Primul impact cu sala a fost unul pozitiv: locul din fata scenei spatios, scaune in tribune la discretie, sunet si joc de lumini la nivel inalt. Asadar, cei care au deschis seara, Krepuskul (experimental metal) au fost la nivelul conditiilor tehnice oferite de organizatori. Ne-au incantat cu piesele devenite deja cunoscute de o parte din public si ne-au facut curiosi in legatura cu urmatorul lor album. Piesa la care publicul a reactionat cel mai bine "Dead Inside", este si o preferinta personala.

Urmatoarea trupa care a urcat pe scena a fost L.O.S.T., care ne-a pregatit o surpriza, invintandu-l pe Razvan(R) de la trupa Abigail, acesta aducand o consistenta in compozitiile bucurestenilor. Plin de haz vocalul trupei a adus multe zambete in public prin glumele lui caracteristice. Playlist-ul clasic al trupei nu a suferit vreo modificare majora in raport cu evenimentele recente la care L.O.S.T. au prestat.

Ultima trupa romaneasca din seara cu pricina a fost Warganism si ne-a demonstrat inca o data valoarea incontestabila castigata in timp, dar si originalitatea rar intalnita in Romania. Prin aceasta oportunitate ei si-au promovat ultima aparitie discografica initulata "Centipede". Spre sfarsitul recitalului publicul s-a dezlantuit.

Urmatorii pe lista au fost austriecii de la The Sorrow care au oferit publicului un subgen in mare voga numit metal-core. Chiar daca noi nu suntem atrasi de aceasta latura a metalului, baietii au incalzit publicul devenit din ce in ce mai nerabdator pentru ceea ce avea sa urmeze. Numarandu-ne printre cei care nu au gustat aceasta parte a spectacolului am preferat sa exploram sala, constatand cresterea brusca a spectatorilor, dar si a rider-ului tehnic impresionant. O parte mai putin laudabila a evenimentului a fost organizarea deficitara la nivelul numarului redus de dozatoare de bere care nu a facut fata consumatorilor.

Dupa o pauza de circa 30 minute in care noi am mai schimbat pareri cu membrii formatiilor romanesti si tehnicienii au modificat backline-ul pentru headlin-eri, a urmat ceea ce a insemnat momentul culminant al serii numit SEPULTURA!

Legendarii brazilieni ne-au pregatit in prima parte mai multe compozitii de pe ultimul album conceptual "A-lex", urmate de piesele care i-au facut celebri pe intreg glob pamantesc: "Arise", "Beneath the Remains", "Territory", "Refuse/Resist", apogeul "My Metal Festival" avand loc odata cu mult dorita "Roots Bloody Roots". Un aspect pe care vrem sa il evidentiem, este acela ca sunetul si luminile (reprezentand o nuanta majoritara a culorilor Braziliei) din timpul recitalului Sepultura a fost net superior trupelor din deschidere. Componentii erei post "fratii Cavalera" si-au demonstrat maestria si calitatile evidente cu care au intrat in aceasta legenda vie, totul desfasurandu-se intr-un mod relaxat si profesionist.

Totusi sufletul Sepultura a fost si este reprezentat de chitaristul si compozitorul Andreas Kisser care a transmis fanilor energia celor mai bine de 2 decenii sub titulatura Sepultura. Cei aproximativ 1500 de participanti cu plete/fara si insotiti de parinti/prieteni au parasit sala in extaz cu sufletul hranit de o seara de neuitat!


autori: Diana Amitroaei & Mihai Venedict