Miercuri 12.12.2012, de la ora 20:30, Comandorul HoisaN vă așteaptă în Club A, pentru un concert prin care aniversează 15 ani de activitate. Totodată, el sărbătorește 31 de ani de la prima apariție scenică și 30 de ani de când activitatea sa este legată de Club A. Din componența actuală Comandorul HoisaN, pe lângă fondatorul Liviu Hoisan (solist vocal, bass, programming, compositor, textier), face parte și Viorel Ciobotaru (chitară, programming). Invitați vor fi Florin Silviu Ursulescu și Paul Grigoriu. Intrarea este liberă.
Liviu Hoisan este un personaj emblematic pentru underground-ul rock autohton, cu un rol inovator poate insuficient recunoscut. În primii ani ’80 a cântat ca basist în formația Strop, ce promova pe atunci un sound în forță, inspirat de Motörhead.
Din 1986 a înființat Tectonic, trupă ce aducea în premieră, în România, sonoritățile thrash, care abia se răspândeau atunci din Bay Area spre lumea largă. Tectonic a cunoscut perioada de apogeu în prima parte a anilor ’90, când alături de Liviu evoluau frații Costinescu (George – bass, voce și Gusti – tobe, voce).
Trio-ul a realizat un split EP, Revoluție?, împreună cu brașovenii de la Pansament. Acesta a apărut în 1993, în Franța, la casa de discuri Tian An Men 89. A urmat un prim album Tectonic, Anomalia, în 1995, la Electrecord. Din păcate, trupa nu a mai activitat mult după aceea, deși în anii 2000 au existat două reuniuni temporare.
În perioada 1995-97, Liviu Hoisan a cântat sub titulatura Sub Semnul Crucii, împreună cu Bogdan Hladiuc și Antoniu Mureșanu, propunând un sound nou, influențat de stilul martial industrial.
Din 1997, artistul a decis să pornească la drum sub denumirea Comandorul HoisaN, în formatul “one man project”, bazându-se exclusiv pe ideile sale muzicale și de atitudine. La începuturi, apariția scenică era una cu totul insolită, cel puțin pentru metal-ul autohton al acelor vremuri. Comandorul se folosea în concerte doar de chitara bass și de computer, ceea ce producea destul de multă confuzie, mai ales printre fanii mai conservatori ai genului. În plus, multă lume se lăsa înșelată de aparențe și-i puneau artistului eticheta de “extremist”, care la o analiză mai atentă a mesajului nu se justifică deloc.
Cu timpul, caracterul inovator al proiectului Comandorul Hoisan a ieșit tot mai mult în evidență, dincolo de judecăți superficiale. Folosirea tehnologiei actuale, pentru a crea un concept unitar, muzical și vizual, a reprezentat ceva într-adevăr inedit în rock-ul românesc de la răscrucea dintre milenii, iar anii din urmă au demonstrat din plin viabilitatea unor asemenea procedee.
Comandorul Hoisan are la activ trei albume: Onoare, suflet si credinta (1998), Extremism? (1999) și Lupta mea (2001). De peste șase ani, Comandorul Hoisan a devenit un duo, prin cooptarea lui Viorel Ciobotaru (chitară, programming). În concertul de miercuri, pe scenă se va alătura și Paul Grigoriu (Rising Shadow), ca invitat pentru o piesă.
Iată ce spunea Florin Silviu Ursulescu, unul dintre cei mai importanți jurnaliști muzicali din România, despre artistul Liviu Hoisan:
„Dacă ar trebui să vorbim despre originalitate, îndrăzneală, drumuri noi, și alte concepte de felul acesta în rock-ul nostru, cred că Phoenix ar fi primul nume care s-ar impune, dacă ne gândim numai la anii ’70. Nu singurul, dar primul. Dacă trecem la anii noștri, primul nume (nu singurul, dar primul) care ar trebui citat este Liviu Hoisan. Părintele sonorităților radicale pe la noi, cel care apăream pe scenă cu Tectonic într-o formulă incredibilă de duo (două chitare… bas plus rhythm machine) pentru a cânta cel dintâi thrash autohton, a dovedit mereu și curaj și forță interioară admirabile; a reușit să se zbată ca să-și imprime cântecele la Radio (analizând sonoritățile și textele, putem spune cu Liviu a fost un adevărat disident, fără a se bate cu pumnul în piept cum o fac mulți). Dar nu s-a oprit o clipă deși ușor nu i-a fost nicicând – a căutat muzicieni colaboratori, a schimbat componențe și când toți au renunțat a devenit om-orchestră sub „deghizamentul” Comandorul Hoisan.
A compus în continuare, a scris texte, a concertat solo (de fapt, cu calculatorul alături, pe scenă), și-a fondat casa de producție muzicală „Sub semnul crucii”, și-a editat singur casete și apoi CD-uri cu un CD writer; și cum nu se putea ca un spirit neliniștit ca Liviu să nu fie cucerit de ideile revoluției Internet, ultimele sale discuri se pot procura numai prin rețea.
Dacă vreți să ascultați ceva aparte, și eventual să fiți învinuiți de extremism (cum, pe nedrept, este învinuit Liviu), puneți mâna pe aceste discuri.”