Zilele astea, in timp ce butonam telecomanda, trecand de pe un canal tv pe altul, am ajuns din intamplare pe un post pe care rareori il urmaresc - si asta nu din rea vointa , ci mai ales din lipsa de timp - si anume TVRInternational. De data aceasta insa, ceva mi-a atras atentia , determinandu-ma sa zabovesc mai mult asupra lui. La emisiunea de dedicatii muzicale a respectivului post, tocmai se derula un fragment din Mamaia de acum vreo 4-5 ani, din 1998 cred, cu cele doua Andree din celebra trupa Andre interpretand la fel de celebrul hit - ,,Libera la mare''.

Am zabovit mai mult pentru a urmari acel fragment - din curiozitate dar in acelasi timp si din dorinta de a face o comparatie intre ,,atunci'' si ,,acum''. Si asta fiindca e dificil sa observi evolutia cuiva atunci cand creste practic odata cu tine. Andreele sunt din generatia mea si poate de asta m-a surprins sa le revad in ipostaza aproape uitata, si anume aceea de debutante.

Cu toate acestea, ceea ce am constatat este paradoxal - desi erau mai stridente, mai sclipicioase, cu niste costumatii destul de rudimentare si cu bocanci inalti - pareau doua fete pline de viata, fericite, nu genul ,,copile cuminti'', dar totusi copile, cu o prospetime pe care , fara vreo dorinta de a jigni, cred ca si-au pierdut-o undeva pe drumul atat de sinuos spre celebritate.

M-am gandit atunci la evolutia lor din acesti numai 5 ani - scandaluri, certuri, atat de comentatele batai (ramase la stadiul de simple zvonuri dara...se stie ca nu iese fum fara foc) , fuga de acasa a roscatei Andreea, injuraturi cu familia pe postul national de televiziune, impacare cu familia, despartirea trupei, pictorialul Playboya.... Brusc, parca imi placeau mai mult acele doua copile. Cel putin nu isi aruncau reciproc cu venina... inca nu aveau nimic de impartit.

Contrastand cu acea imagine, imi apar cele doua Andree de acum - trupa s-a scindat iar fiecare e pe cont propriu, incercand din rasputeri sa isi construiasca pentru sine cate o imagine de ,,fecioara neprihanita + eleva eminenta + copil precoce'', imagine care trebuie neaparat insotita si de o anumita doza de independenta. Sia...cum poate fi independenta afirmata mai explicit decat prin declaratii de genul ,,M-am maturizata...'', ,,Am trecut la o alta etapa a vietiia...'' etc,etc..?

Ceea ce reusesc aceste afirmatii repetate (si usor obositoare de la un anumit punct) este sa certifice in mod clar un lucru : cele doua Andree incearca, fiecare cum stie mai bine , sa isi ,,spele pacatele''. Roscata, sub noul nume AndreEA, incearca - adoptand un alt stil si o alta atitudine - sa faca uitat trecutul zbuciumat : fuga de acasa , injuraturile pe care le-a aruncat si le-a primit in razboiul cu propria familie, imaginea de fata usuratica, look-ul strident si pe alocuri vulgar adoptat in trecuta...

Pe de cealalta parte , blonda , proaspat iesita din umbra colegei sale ( se stiu certurile dintre cele doua, legate de acelasi subiect - intietatea in trupa ) , incearca sa iasa cu orice pret in evidenta. Chit ca asta inseamna o anumita doza de ingamfare, completata cu fraza-sablon cu care isi incepe orice aparitie televizata : ,,Avand in vedere ca sunt cea mai bine vanduta artista la casa mea de discuria...''(urmeaza un zambet fals). Acestei domnisoare nu i-as spune decat atat: ,,Lauda de sine nu miroase a bine''. In general, in muzica, e bine sa vorbeasca talentula... Orice lauda iesita din gura artistului si adresata propriei persoane e absolut gratuita. Oricum, blonda Andreea nu este de condamnat, avand in vedere ca, psihologic vorbind, prezinta exact simptomele omului care a stat prea mult pe locul doi si care, vazandu-se in sfarsit eliberat de povara, ar face orice pentru a se inalta pe sinea...

Dar aici nu e vorba numai de Andre, fiindca muzica romaneasca nu incepe si nici nu se termina cu aceasta trupa. Din pacate, sunt nenumarate formatii aflate in aceeasi situatie, si asta pur si simplu datorita ambitiei pe care au avut-o de a devenia...CINEVA in muzica romaneasca. De fapt, a devenit aproape o regula pentru formatiile care ating un anumit nivel de popularitate sa se despartaa... De ce? Orgoliile devin prea ascutite. Prea multe lucruri de impartit si - cel mai important dintre ele - succesul. Nu stiu de ce, dar parca succesul le pare mai dulce artistilor romani atunci cand nu trebuie sa il imparta cu nimenia... Cazuri notorii de trupe scindate? Latin Express, Exotic, Candy, MB&C, Parlament, Gaz pe foca... si lista poate continua inca mult si binea...

Marea majoritate a formatiilor romanesti sunt compuse din fete de pana in 18 ani , si ma voi referi in mod special la fete fiindca la ele se resimte cel mai dur trecerea fortata de la copilarie la maturitate. Tinerele stele ale muzicii romanesti se invata de prea mici cu invidiile, cu lupta crancena a orgoliilor, cu scandalurile de culise, cu lacrimile sterse pe furis de cate ori presa devine mai duraa...

Lumea muzicii nu este nici pe departe usoara, ascunde rautatea si incrancenarea tipica oricarui mediu in care supravietuirea e grea iar miza e celebritateaa... Si poate ca aceste fetite care trec direct de pe bancile scolii in luminile rampei trebuie sa plateasca un pret prea marea...

Ma intreb ce poti sa ii spui unei copile care a scos o melodie si are astazi sirul de fani la usa, mainea...sau luna viitoare, cand vor trece un an sau doia...si vor aparea alte fete, mai mici ca varsta, cu un aer de noutate, cu melodii mai bunea...si vor acapara subit atentia publicului? Ce poti sa ii spui?

Cum sa ii zici unei copile care practic a crescut pe scena ca a...la 18 ani e un pic prea batrana pentru muzica romaneasca actuala, ca nu mai are succes, ca se cere altcevaa...? Cum mai poate intelege si accepta o fata maturizata inainte de vreme ca trebuie sa revina la o viata normala, ca nimeni nu isi mai aduce aminte de ea, ca nu i se mai cer atatea autografe, ca nu mai face sali plinea...? Ma indoiesc ca stie cineva raspunsul la aceasta intrebarea...

Sunt atatea trupe care au aparut pentru ,,a rupe gura targului'' , au facut furori o vara, dupa care nici chiar cei mai infocati fani nu si-au mai adus aminte de elea... Se uita usor atunci cand disparitia unei trupe din lumina reflectoarelor este concomitemta cu aparitia a 4 trupe noia... Si nu e vorba numai de trupe. Ca un exemplu : Ana Maria, fetita care ne-a incantat cu ,,Ochii tai'', castigatoarea festivalului Mamaia 2001, care parea sa aiba un viitor artistic exceptionala... anul acesta a aparut intr-un recital de 2 piese la Mamaia (nu intamplator, aceleasi piese care au consacrat-o) fara a starni prea multa valva, ba chiar - datorita noului look - multa lume intrebandu-se ,,cine e fata?''. O concluzie? Publicul roman este prea putin fidel. Atunci cand un artist nu mai ofera exact ce se asteapta de la el ,este uitat fara prea multe regretea...in fond vin altii din urma, care stiu ce se cere si stiu sa se faca placutia...cel putin pentru moment.

In aceasta disertatie am pornit de la Andre, pe care le-am luat de fapt ca simbol al muzicii romanesti tinerea...si asta fiindca au pornit de la imaginea de scolarite cu codite ,ajungand, in decursul vremii, la imaginea de femei fatale. Nu neaparat dintr-o dorinta a simetriei, ci poate doar din dorinta de a ma folosi de puterea unui exemplu, voi incheia tot cu ele.

Din punctul meu de vedere, cele doua sunt mai mult de compatimit decat de invidiat sau de criticata... Doua copile fara copilarie , invatate mult prea de timpuriu cu tocuri si farduri dar si cu scandaluri si ipocrizie. E chiar tragic sa vezi cum o fata de varsta ta poate spune ca incearca sa REVINA la naturalete, dupa ce si-a trait adolescenta incercand sa para mai matura decat estea...

Candva, exista imaginea fetitei care probeaza pantofii mamei si viseaza ca va creste mare si va putea purta bijuteriia...se va putea farda si rujaa... In muzica romaneasca, s-a inversat fenomenula... apare imaginea fetitei machiate prea intens, cocotata pe tocuri si imbracata tipator, care are parte de concerte in loc de serbari scolare si de faima in loc de copilarie. Si care, intr-o zi, dupa ce faima isi va pierde din intensitate, se va intreba daca intr-adevar a meritat schimbula...

Din nefericire, showbiz-ul romanesc implica o anumita doza de prostitutie profesionalaa... Suna dur, de acord, dar este singurul cuvant pe care l-am gasit suficient de elocvent. Aici, cei mai multi dintre artisti traiesc o vara, cu putin noroc doua, iar cruzimea acestei lumi, pe care ei o imbratiseaza cu atata patima ,sta tocmai in faptul ca ii asimileaza...ii ridica pe o falsa culme, dupa care ii arunca in cosul cu vechituri. Iar drama acestor fete,si nu numai a lor, este drama celui care a gustat succesul si nu poate accepta ca ela...se mai si termina. Nu poate accepta inselaciunea unei lumi in care a face muzica si a scoate hit-uri reprezinta o moda, iar artistii sunt tratati ca niste simple manechine aducatoare de bani.

Intr-adevar, e greua...E greu sa fii artist ,,de unica-folosinta''a...