Care este diferenta dintre studiu de chip uman si caricatura? Dar cea dintre muzician si muzicant?
E asemanatoare cu diferentra dintre arta pura si un tablou cumparat de la Ikea. Nimic in neregula cu niciunul dintre ele.
Ca tot suntem la critica muzicala, sa transpunem ideea in acest domeniu. Beethoven cu Michael Jackson spre exemplu. 2 titani. Unul clasic si unul Pop. Comparatiile sunt inutile din mii si mii de puncte de vedere. Ce au in comun e ca se implicau in munca lor si mereu aveau rezultate placute urechii. Ideea principala ramane ca nu ne este rusine sa fim prinsi ascultand pe niciunul din ei, desi unul va dainui in istorie mult mai mult decat celalalt.
Bun, am incercat sa ilustrez intr-un mod extrem de simplist diferenta dintre arta si consumism. O diferenta enorma de care multi au abuzat in feluri inimaginabile, primind un ajutor si de la cei care cred ca tot ce se canta poate fi trecut sub denumirea de "muzica". Si cum ei au invatat la scoala ca muzica e a nu stiu cata arta, implicit cam tot ce apare la radio sau pe post e cam tot de prin zona asta "artistica", asa ca merita ascultat.
Acesta este rationamentul extrem de stupid care a permis inventarea cosmarurilor pe acorduri muzicale.
Imi place sa imi imaginez ca inainte de inventarea canalelor tv si a internetului, muzica proasta se rezuma la abilitati reduse in domeniu: o voce ciudatica, niste scartaieli de corzi, eventual o linie melodica plictisitoare.
Cu timpul, cei care faceau experimente sau doar simple descoperiri legate de criteriile muzicale ale omului cu radio si televizor, au inceput sa umble si la sursele/ calitatea textelor din piese... au mers mai departe de poezii,mituri,propagande, si viata de zi cu zi versificata cu talc. Iar acum, dupa revolutii in domeniul broadcastingului, muzica proasta a capatat proportii supranaturale. Linia melodica s-a transformat in sample-uri repetate la infinit, iar in locul textului a aparut o palavrageala inutila.
Si astfel s-a nascut latura neagra a consumismului: "Nonsensul", asemanatoare in concept/ calitate cu felicitarile chinezesti care fac ochiul cand le apleci.
Ca tot vorbeam de nonsens si versuri, tocmai ce mi-a fost dat sa le aud pe ale lui Pitbull in timp ce canta despre...ceva, tot nu imi pot da seama ce:
Now pump it up
And back it up like a Tonka truck
That badonka donk is like a trunk full of bass on an old school Chevy
Extras dintr-un megahit ... Asa ca ce ramane de facut afara de a-mi spune sec: Johnny, la gente esta muy loca...
stii...nu ma intristeaza existenta trendului! Nici oamenii astia care mimeaza cantatul. Dar nu ma pot abtine sa observ ca in piesele astea nimic nu are legatura cu nimic. Sunt doar niste adunaturi de secvente..2 versuri, 3 muieri, 4 beri, 4 onomatopee,un fund, 3 miscari, 4 priviri...ceva mai random nici ca a existat pana acum. Daca cei cu deficit de atentie ar avea un gen de muzica favorit, asta` ar fi!
Am ascultat ultima piesa postata aici pe youtube pentru ca mi-a zis un amic ca melodia e "slabuta" dar macar video-ul are o poveste. Am ramas :O si dupa =)). Melodia in sine are 5 versuri care se repeta de 10 ori si nu au niciun sens sau substrat iar instrumentalul e megasimplist. Cat despre clip pot spune doar ca indeamna la incultura. Mesajul e ceva genul "ce dracu' va trebuie sa vizitati monumente, biblioteci si catedrale cand puteti bea si da din c** constant." Deh... prostimea se tine mai usor sub control! ))))