*In GALERIA FOTO gasiti poze de la concertul din Toronto, 9 ianuarie 2009.*

Prezenti pentru a doua oara in Toronto in mai putin de sase luni rockerii australieni au facut senzatie. A fost cel mai bun concert vazut pe parcursul vietii mele. O sala, plina ochi, din complexul Roger Center a savurat extaziata showul. Biletele au fost "sold out" in cateva ore de la vanzare.

Priveam uimit cum licaresc in intuneric mii de cornite diavolesti rosii inscriptionate cu numele formatiei AC/DC si purtate de catre fani. Numarul lor putand sa egaleze populatia din micul orasel romanesc in care m-am nascut - peste 70.000 de indivizi.

Infiintata in Sydney in 1973 formatia AC/DC ii are "tatici" pe fratii Young: Malcom si Angus, nascuti in Glasgow, Scotia. Alaturi de ei, Bon Scot-voce, Mark Evans-bass si Phill Rudd-tobe. Primul lor album a aparut in 1975 si s-a intitulat "High Voltage". Considerati de specialisti ca si parinti ai heavy metalului, australienii isi clasifica muzica ca fiind doar rock and roll. Cel mai de success album "High Way to Hell" s-a lansat in 1979 pentru ca un an mai tarziu solistul vocal Bon Scott sa moara datorita consumului de alcool. In acelasi an, il coopteaza in formatie pe vocalistul Brian Johnson si inregistreaza albumul "Back in Black".

Dintre cele nouasprezece albume de studio mai amintim "Flick on the Switch", "Who made Who", "The Razors Edge" si "Black Ice(2008)". Acest ultim album s-a vandut deja in peste 42 de milioane de exemplare, iar totalul discurilor vandute in lume, de-a lungul timpului depaseste 200 de milioane.

Pentru a sarbatorii albumul "Black Ice" - ultimul in noua ani - rockerii de la AC/DC au pornit intr-un turneu mondial in toamna anului trecut. Startul a fost dat in USA in localitatea Wilkes Barre, Toronto fiind al cincilea oras in care au poposit si in care au revenit vineri 9 ianuarie 2009. La coada imensa care precede intrarea la concert (stiti si voi perchezitii corporale, controlul biletului) toata lumea se intreba cine canta in deschidere. Ba ca e vorba de un band din Irlanda de Nord, ba din Scotia. Pana la urma nu a cantat nimeni. Bine au facut! La arta cu care canta australienii... "Nu am facut o formatie ca sa fiu faimos - declara Angus intr-un interviu recent - ci ca sa cant la chitara. Si inca mai invat." Actuala componenta a bandului este Angus Young-lead guitar, Malcom Young-rithm guitar, Brian Johnson-voce, Cliff Williams-bass guitar si Phil Rudd-tobe.

Showul de pe Rogers Arena a inceput cu prima piesa de pe noul album intitulata "Rock`n Roll Train". Pe ecranele postate in centrul si in lateralul scenei s-a proiectat un scurt montaj cu trenul AC/DC dupa care intr-o explozie de lumina si-au facut aparitia cantaretii. Pe fundalul scenei au ramas locomotiva si garnitura suspendata. Brian, cu vocea inconfundabila, si Junior Angus au inceput recitalul. Melodii noi precum "Big Jack", "War Machine", "Wheels", "Black Ice". Apoi piese consacrate, "Dirty Deeds (Done Dirt Cheap)", "The Jack" - o imensa papusa gonflabila. Aparitia unui clopot deasupra podiumului a fost semnalul ca Johnson sa cante melodia "Hells Bells" agatat de franghie. Apoi "TNT" si o seama de explozii, "Tunderstruck" - lumina si zgomot.

Vesnic tanar, Angus ne-a aratat ca isi mentine inca forma fizica, dezgolindu-si pieptul si aratand spectatorilor traditionalii chiloti inscriptionati AC/DC. Apoi, intr-un solo de chitara de zile mari, cantand si parcurgand scena in pasul lui de strengar, parea ca bratul i se termina cu o chitara. Cu care poarta o discutie. Susotesc. Sunetele sunt superbe. Jocul de scena este insotit de ridicarea lui deasupra spectatorilor pe o mica platforma de plastic luminata puternic in alb. Chitara canta continuu. Apoi au disparut in intuneric...

Chemati sa mai cante de multimea incalzita, in scena s-a cascat o groapa fumegand. Cand alba cand rosie. Apar doua cornite si Angus canta "HighWay to Hell". Ca intr-un final apoteotic, a doua melodie bis-ata, "For Those About the Rock (We Salute You)" sa se incheie cu salve de tun. In incantarea generala si spre multumirea miilor de admiratori.



autor: Cezar Popescu