Urmatoarea insemnare este una din arhiva mea de pe blogul personal wordpress, insa tema fiind ceva ce "never gets old" pe taramurile noastre, am zis ca o impartasesc si cu voi.

Insa nu si inainte sa urez doamnelor si domnisoarelor un "Happy 8 Martie". Fie ca barbatii in ciuda crizei financiare sa-si gaseasca timp pentru a va cumpara/fura o floricica de undeva... fiindca, intentia conteaza, nu? ;)

Asadar horoscopul zilei de azi, de maine, de poimaine si tot asa mai departe...

Financiar: ai sanse extrem de putine ca astazi sa castigi bani in mod cinstit. Nu vei gasi bani nici pe strada si nici seful tau nu-ti va da o marire substantiala de salar, doar iti va atrage atentia ca nimeni nu-i indispensabil iar bonusurile sunt doar formale, ele evaporandu-se foarte probabil din cauza celor 18 secunde de intarziere acumulate in decurs de o luna. Daca ti-au murit toti bunicii, renunta sa mai speri la o mostenire.

Dragoste: sansele tale de a-ti gasi astazi marea iubire, este extrem de mica, dar nu te oftica sansele tale de a face sex in urmatoarele 24 de ore sunt extrem de mari, tarfele dornice sa te satisfaca si sefii dornici sa fie satisfacuti stau la fiecare colt de strada totul depinde doar de tine.

Sanatate: ai sanse mari sa mori pe strada, in somn, facand sex, la lucru, in masina sau tramvai, oriunde moartea sta la colt de strada, dar nu te alarma luand in considerare ca inca nimeni nu s-a intors de dincolo, se presupune ca e bine acolo. Don`t worry, die happy. Ministerul sanatatii va sta si astazi cu mainile-n san, semnand contracte cu Marlboro si Kent.

Politica: si astazi vor fi respinse legile care sustin omul de rand, iar cele fara cap si coada vor fi votate in unanimitate. Minim 3 politicieni isi vor cumpara azi masina noua, iar alti 3 vor pleca in croaziera, ca restul sa aiba loc sa-si vada de talharia lor zilnica. Discursurile lor copiate de pe net si traduse aiurea vor contine la fel de multe greseli gramaticale si "dezacoarde" ca cele de ieri. Prostia in politica va continua sa creasca la fel de bine cum creste in curtea catorva politicieni, marihuana.

Diverse: si azi vor creste salariile cu 0,000000000000000000000000000000000000000000001%. Elevii vor primi o educatie la fel de proasta ca ieri sau acum un an. Politistii probabil azi, in sfarsit, vor reusi sa numere pana la 12 in limba engleza. Traficul rutier va produce multe accidente, asa ca va recomand sa stati toti acasa. Nivelul de gaze poluante din aer va fi si astazi foarte mare din cauza milioanelor de produse alimentare expirate din hiper si supermarketuri. Astazi sunt mari sanse sa apara o trupa noua pe scena muzicii romanesti si sa dispara alte doua. Faptul ca ai avut nervi si rabdare sa citesti toate astea denota ca ori esti somer si ai prea mult timp liber, ori inca nu te-ai prins ca in Romania azi este la fel ca ieri si ieri a fost exact cum va fi maine.

Va doresc tuturor o zi la fel de buna cum v-am dorit si ieri si cum va voi dori si maine. ;)

Ca totusi nu cumva sa ramaneti cu un gust amarui in gura, va ofer si o piesa foarte celebra spre ascultare, o piesa care intotdeauna imi aduce zambetul pe buze, God bless Monty Python. Asadar... "Always Look On The Bright Side Of Life"

"Va place de el, il apreciati, sunteti mandrii ca il aveti, si ca sa vada toata lumea, il tineti in geam. Apoi cand mai face si cate-o floare ii priviti minunatia fara cuvinte. Poate chiar va alina durerea, ca aloe vera - simtiti nevoia de a-l avea. Nu necesita prea multa atentie, nici macar apa nu prea cere. Poate de frica, poate de jena... dar tace. Uneori si uitati ca exista si doar cand va inteapa din greseala va aduceti aminte si-l injurati bine. De parca el ar fi vinovat ca are tepi... Totusi, il tineti in geam si zambiti cand cineva observa ce cactus frumos aveti; dar din departare. Cactusul nu-i de atins, nu-i de luat in brate, nici un buchet de cadou nu puteti face din el. E doar un cactus plin de tepi. Pana la urma nici nu va puteti hotara daca e frumos sau nu... E mai degraba ciudat, si plin de tepi. In fond, sunt si eu un cactus al societatii", spunea el la un moment dat.

In alta ordine de idei, sper ca ati primit cu totii newsletterul si v-ati bucurat de articole si stiri in decursul saptamanii; am incercat sa va tin la curent cu tot ce e mai interesant si mai important. Maine incepem o noua luna, care sper sa va dezghete si pe voi impreuna cu venirea primaverii. Am mai spus, dar repet, astept sugestii pentru "Vitamina Muzicala" care maine ajunge la al 5-lea episod. Deci, vedeti ca ma tin de cuvant si va ofer muzica de cea mai inalta calitate in tot decursul saptamanii dar in special in zilele de luni. Vreau pe aceasta cale sa multumesc si celor care deja au contribuit la acest serial - se stiu ei. Oricum in ultimul episod (asta undeva prin august - septembrie) va voi include pe toti in "credits" si va fi un articol cu totul si cu totul special. Universul artistic al lui Mylene, dupa cum vedeti continua si el si sper ca in viitor sa mai putem introduce cativa artisti in acest univers.

Poate ati observat, poate nu, dar la "picioarele" paginii au aparut si linkurile catre paginile noastre de Facebook si Twitter. Cei care doriti informatiile "direct din cuptor" n-aveti decat sa ne adaugati in listele voastre iar noi va vom furniza stirile si articolele "la minut", si vor fi accesibile direct de pe aceste pagini. In rest, numai bine si MuzicaBuna! :)

Pe cand a cazut de pe locul 1 acest mult worshipped film al ultimilor nici eu nu stiu cati ani, am apucat si eu sa-l vad... fara efecte 3D. Nu este prima data cand scriu despre filme, nu este prima data cand arat cu degetul in semn de dezapreciere. Nu este nici prima data, cand ma uit la un film mult prea mediatizat, ca apoi la final sa plec cu un gust semi-amar in gura. Si uite-asa am patit si cu celebrul film Cameron - Avatar.

Hai sa definesc prima data genul filmului. O sa fie lung... SF-western-drama-actiune-animatie-romantica. Cred ca am acoperit tot. Wow... abia au mai ramas genuri care sa nu fie incluse. Poate unii ar merge pana acolo, sa spuna ca mai contine si elemente de film psihlogic, si poate chiar ar avea dreptate, ca in fond ce nu contine filmul asta?!? Nu contest, a fost o tactica buna, creand un film bazat pe multe genuri, automat va fi apreciat de 90% dintre cei care il vor viziona. Evident, eu nu ma numar printre acei 90%.

Hai sa iau si cateva elemente de baza din film la purecat. Avem niste omuleti verzi (OZN-uri), doar ca astia sunt mai mari, sunt albastrii, au sclipici pe moaca, au par si coada lunga. Aha. Deci luam ideea omuletilor verzi, ii lipim coada si par, ii revopsim si gata avatarul. No biggie. Va sa zica nexam idee geniala si noua. Chestia asta s-a cam fumat demult prin X-Files cu hibrizii alien-umani.

La un moment dat ne trezim cu multi avatari (bastinasi) care in mod ciudat (a se intelege neinspirat) arata aproape identic cu indienii din America. Winnettou all over again. Singura diferenta ar fi ca indienii astia albastrii locuiesc intr-un big-ass copac, iar cei de pe Terra, in tipi. In rest, arata la fel, au aceleasi obiceiuri, ideologii, zei, etc. Din nou, copy paste in stil filmografic.

Ideea de retea, este si ea "furata" si apoi transpusa intr-un ambalaj mai pe intelesul tuturor, fiindca daca in Matrix exista o retea pe care foarte multi n-o intelegeau, fiindca ce-i drept, era orientat mai mult catre cei cu macar putine cunostinte inA IT, in Avatar parca e explicat un pic mai bine si e ceva mai natural. Dar ideea tot copiata e.

La un moment dat ma intrebam cat de SF e filmul asta, mai ales cand ma uitam la armata. Nu e nimic SF in asta. Tot ce exista momentan creat si folosit de armata este deja peste acel nivel. Tot ce vad eu in filmul asta, sunt niste enormitati rusesti facute in stil american - daca e BIG e bun. Ma lasi? Care era faza cu ditamai palet de explozivi? Chiar nu aveau altceva mai mic...? Sa zicem, o mica grenada atomica? Pai nu, ca americanul cand face film, vrea sa fie totul mare, de parca pe mine m-ar impresiona acest lucru. Si chinezoaicele micute cu microchipurile lor sunt mult mai impresionante...

Firul narativ de baza, este fumat si el demult. Un tip merge sa lupte cu bastinasii, la un moment dat se identifica cu ei si trece de partea lor. Wow... cata imaginatie. Exista macar inca 100 de filme pe tema asta. Nimic nou sub soare.

De ce e totusi considerat unul dintre cele bune filme al tuturor timpurilor? Fiindca e facut pe 3D si brusc lumea s-a trezit cu ideea gresita ca daca e facut in 3D e si bun. Multi care ies din cinema, nici nu-si amintesc de film, ci doar de efectele cool, care unele sunt, altele ba. Personal nu vad combinatia Shrek meets Terminator meets Winnettou o combinatie prea fericita. Oricum, nu atat de fericita, incat sa-i facem o reclama colosala. Sa nu ma intelegeti gresit, filmul nu e rau, merita vazut dar sunt destule filme mai bune, mai valoroase, cum ar fi: Matrix, The Godfather, Stardust, 7 Pounds, The Lakehouse, Titanic, The Curious Case of Benjamin Button, Meet Joe Black sau chiar si Spiderman. Toate ating macar nivelul lui Avatar, insa toate au un impact mult mai puternic. La toate filmele enumerate mai sus, am ramas cu ceva, la Avatar... hmmm... cu nimic. Injurati-ma cat vreti, filmul asta vrea sa fie ceva iesit din comun, dar nu e. E pur si simplu un film bunicel. Un film de nota 8,50.

Pe marginea soselei se opreste o masina. Nu prea noua, nu prea veche, nu prea scumpa, nici prea ieftina. Se deschide usa si coboara un tip bine-imbracat, intr-o mana cu telefonul, iar sub brat cu o geanta slim de laptop. Urca-n apartamentul din cartierul rosu. E seara, nu trece prea mul timp, apare din nou, imbracat de club, cu telefonul din nou la ureche, adunandu-si gasca pentru o noapte de manele, house-uri monotone si eventual o aventura amoroasa. Numele lui de societate este: Tip Normal.

Cam in jurul aceleiasi ore, un alt tip coboara dintr-un tramvai slab iluminat un alt tip, imbracat obisnuit strangand intr-o mana biletul compostat, ca apoi sa-l arunce la gunoi, iar in cealalta un alt bilet... Si el se indreapta catre acelasi club ca si Tip Normal. Pana la un moment dat, cand isi schimba cursul drumului, luand coltul, ca peste vreo 100 de metri sa ajunga in fata teatrului national, unde aflam si pentru ce era acel al doilea bilet. Ii zambeste portarului/controlorului de bilete si intra in sala. Numele lui de societate este: Tip Diferit.

Dupa tramvaiul slab iluminat, apare un alt tramvai, mult mai bine iluminat. Se opreste in statie, din primul vagon coboara cateva persoane. Din al doilea, nimeni. cu toate ca e statita finala, il ultimul vagon mai este o tipa, pe scaunul din spate, cu genunchii sprijiniti de scaunul din fata, cu parul putin ciufulit, castile in ureche si o carte deschisa in mana. Este deja a treia oara cand tramvaiul se intoarce cu ea in ultimul vagon in seara aceasta si luand in calcul grosimea cartii, se va mai intoarce de catva ori... Numele ei de societate este: Tipa Ciudata.

Lumea are obiceiul prost de a ne eticheta sau cataloga. La randul nostru, avem si noi aceeasi tendinta, cu toate ca dinferentele intre noi, oamenii sunt pur gramaticale. "Miezul" nostru este identic, avem acelasi vis mare in viata: "sa fac ceva cu viata mea", chiar daca unii dintre noi, nu vor sa admita. Insa exista totusi o ruptura la nivel social. Se zice ca acum cateva milioane de ani (poate chiar miliarde), s-a intamplat un cataclism pe Terra, in urma caruia polurile s-au schimbat intre ele. Cu toate ca fizic acest lucru nu s-a mai intamplat de atunci, pe plan social suntem in plin cataclism. Ceea ce era normal acum doar cateva zeci de ani, a devenit diferit sau chiar ciudat, ca lucrurile aproape banate de societate acum cateva zeci de ani, sa devina lucruri normale. Trendul a devenit normalitate. Toti cei care refuza sa urmeze acea cale sunt automat considerati diferiti, chiar ciudati. Multa lume (stiu cazuri concrete) este ofensata cand i se spune in fata "esti ciudat". Personal il iau ca si compliment, fiindca e un semn ca nu sunt contopit in "marea normalitatii" de astazi. Calificativul de "ciudat" si "diferit" a incetat sa mai fie un cuvant cu inteles spre negativ, trecand spre pozitiv, exprimand o calitate tot mai rara.

Mesaj pentru cei care se simt ciudati, weirdo, neintelesi, diferiti: este perfect normal sa fiti asa. Nu incercati sa fiti acceptati de lumea din jur fiindca superficialitatea a devenit "the new normal". A fi "normal" in ziua de azi impune sa-ti pierzi majoritatea valorilor, mai ales acelor care te fac om. Sa fii considerat ciudat si neinteles nu trebuie inteleasa ca o insulta. Este poate cel mai bun calificativ pe care il puteti primi vreodata in viata...

Acum "site-wise"... din cate ati observat poate, mici schimbari tot apar pe site. Prima ar fi, numarul stirilor prezente pe home-page, care a fost ridicat de la 4 la 6, ca voi sa nu pierdeti cele mai importante stiri muzicale. Btw...SUNT cele mai importante, cel putin asta incerc sa va ofer. Probabil veti gasi si alte stiri pe alte situri, dar pe MuzicaBuna intotdeauna voi incerca sa va ofer tot ce e mai bun si mai important.

De asemenea, s-a inceput inca o serie de articole, numita "Universul Artistic", dedicat articolelor cu tenta mai greoaie, mai adanci, pe un ton mai serios si INTOTDEAUNA cu abordare pozitiva. Cu alte cuvinte, vor fi niste analize literare sau muzical-profesionale "la sange" a unor piese, versuri, coloane sonore. Primul articol a fost incarcat ieri, si este vorba despre o piesa bine-cunoscuta a artistei Mylene Farmer (s-a mai vorbit putin despre ea pe site) - Desenchantee. Sper ca seria aceasta sa devina una macar bi-lunara, dar in cazul in care ar fi destul material, ar deveni si ea saptamanala.

In rest... usile-mi sunt deschise, va astept parerile, ideile, nelamuririle, dar atentie... si contributia voastra. Weekend placut in continuare.

Trendul saptamanii fiind "cumparatul pe gratis" a terenurilor de pe Marte, evident am sarit si eu "super-fericit" la ocazie si mi-am achizitionat o parcela in spatiul Liber - fiindca eu sunt om liber si fiindca "liber" suna mai generic, fara detalii si stelute ascunse la picioarele paginii. Acuma, ramane sa sper ca nu-mi va fi Smiley vecin, ca sincer nu prea il inghit pe om. Oricum, fata de toti "jmekerii" care au cate 4000 mp, eu sunt magnat cu ai mei 16000. Pana termin de scris pe blog imi voi ridica si viluta virtuala pe terenul virtual de pe Marte. (urmeaza sa-mi cumpar o masina virtuala si sa-mi gasesc o nevasta virtuala, ca sa am o viata virtuala "fully-functional")  Eu nu pot totusi sa inteleg un lucru. Ce are lumea cu planeta aia? De ce tocmai Marte? E rosie, plin de vulcani, roci, nisip in care nici macar scorpionul n-ar trai. E sec, urat, de lipsa de oxigen sa nici nu mai vorbim. Ziceti voi ce vreti, eu cred ca si dupa 2012 Pamantul va arata mai bine ca Marte.

In alta ordine de idei, sunt intr-o mare dilema. Primarii sunt tampiti din nastere sau tampesc dupa ce sunt alesi? Dar, daca sunt tampiti din nastere, de ce ii mai voteaza lumea? Daca tampesc dupa, de ce nu-i trimite consiliul local la casa de nebuni? Am auzit pe multi zicand ca "in vest oamenii sunt mai civilizati, mai culti". O laie. Cand Dumnezeu a impartit prostia in tara asta, toata lumea a stat la coada, fiindca se dadea pe gratis. "De ce stai ma la coada? Nu stiu, am auzit ca se da ceva pe gratis. Na, hai a stau si eu atunci." Te pomeni ca unii dupa ce au primit prima doza, au mai stat o data la rand, sa mai primeasca o data. Daca in tara asta exista egalitate atunci sigur e referitoare la prostie. Probabil va intrebati deja de ce sunt asa pornit.

Dragul nostru primar, tampitelul de el, a hotarat sa taie toti pomii de pe artera principala si strazile aferente ei (in total sunt multe), pretextul fiind ca suntem oras, si nu se cade sa avem pomi fructiferi pe strada. Acuma, eu traiesc in Pecica asta uitata de Dumnezeu, de circa 9 ani si va pot spune ca nimic, dar absolut nimic nu arata ca suntem oras. Cel mai mare eveniment din tot anul este Moto-Rockul care e mai degraba Moto-mocirlo-betivani decat Rock. Oras este pe foaie, dar cu o mentalitate de camp neted. Daca iese ceva in relief, apai aia se cheama prostie. El a hotarat sa taie pomii, toti pomii, fara discernamant. Irod a taiat copiii, asta taie pomii. Dar de Irod se stia ca e ticnit, de asta nu zice nimeni nimic... El vrea sa puna arbusti ornamentali, cu alte cuvinte niste brazi pitici, atat de pitici incat daca te impiedici in ceva, te poti trezi lejer cu un brad in cavitatea dorsala. Eu am impresia ca omul asta vrea sa scape de noi, dar n-are tupeul lui Tepes. Pe langa ca jumate de "oras" isi va pierde sursa de venit suplimentar (in preponderenta sunt pruni, iar 90% dintre pecicani fac anual sute de litri de tuica, care vandute ies la vreo 40 - 80 milioane de lei vechi), vom pierde si toata umbra ce o dadeau pomii astia, deci vara daca vreti sa veniti in Pecica la Moto-Rock, veniti cu umbrela de soare dupa voi, exact ca in Sahara. Si ca tot veni vorba de desert, puteti sa veniti cu camila, ca transport intra-urban nu este, de oras ce suntem. Asa, m-am descarcat... in sfarsit.

Mai orientat catre site, dupa cum ati vazut avem si poll (sondaj) pe homepage. E o chestie noua, de care sper sa va bucurati. Persoanal, sunt chiar curios daca rezultatele din Martie vor coincide cu parerea voastra. Voturile evident sunt confidentiale, dar eu totusi va spun ca am votat pentru piesa celor de la Pasager, care mi se pare o melodie chiar reusita; suna ca cele de afara (ceea ce deocamdata pentru noi e un plus rar-intalnit), si fiindca e un fel de soft sau pop-rock. Mai sunt si alte piese demne de lauda inscrise in concurs despre care posibil va voi vorbi saptamana viitoare in cadrul unui articol. Luni, bineinteles continuam cu vitamina muzicala, apoi cu stiri si critici antrenante. Va doresc tuturor un weekend placut, cei care ascultati muzica buna, dati boxele cat mai tare ca sa auda si vecinii obsedati de manele.

Cu chiu cu vai, realizez si eu ca suntem in 2010, si cu toate ca ma simt ruginit, ma uit la singurul meu mic calendar si constat ca acusi e Februarie. Pe langa rugina de inceput de an (care de fapt provine de la sfarsitul anului trecut), mai intervine si frigul asta necontenit, care imi sta sub forma de zapada pe acoperis, facand din casa un congelator natural. Bag pe foc zece ore pe zi dar tot imi ingheata mainile pe tastatura.

Ma rog... Cu sau fara degete inghetate, mi-a venit o idee. Rectific, am fost inspirat. Mai precis de comentariile voastre la ultima mea insemnare de pe noul meu blog, discutii pe forum, pe privat si chiar si anumite comentarii lasate la stiri. Dintr-o simpla expresie ad-hoc, am ajuns sa decid sa pornesc o serie de articole. Stiu ca v-ati cam saturat de articole gen "Before and After", asa ca este timp de ceva nou. Cum reactia voastra la "vitamina muzicala" de saptamana trecuta a fost una pozitiva, am decis sa o transform intr-o serie de articole saptamanale si fixe care sa ne tina tot anul. Asadar, incepand de luni, veti incepe saptamana cu cate-o vitamina muzicala, si nu oricum... in ordine alfabetica, asa cum sunt si vitaminele. Scopul meu este ca la sfarsitul anului sa aveti un bagaj consistent de cultura muzicala mai aparte. De ce mai aparte? Sunt convins ca multi care rasfoiesc paginile acestui site, au habar de Abba, Queen, Mike Oldfield si multi alti stalpi sustinatori a muzicii de calitate. Scopul meu nu este sa va povestesc despre artisti sau muzicieni arhicunoscuti. Nu. Dorinta mea este ca impreuna sa gasim artistii din toate coltisoarele lumii, de care se vorbeste putin, cei ne-promovati. Fiindca sunt, si sunt destui. Prin aceste articole nu vreau sa va dau un blat muzical ci condimente muzicale. Blatul il aveti deja, si va vin sub forma de stiri si critici zilnic si saptamanal. Sunt voci, muzicieni, trupe de care 99% din populatia tarii nici n-a auzit. De astia ne vom ocupa noi. Sa nu ma intelegeti gresit, nu ma indrept spre muzica underground, cu toate ca sunt convins ca vom gasi (eu deja am gasit) talente uluitoare si pe-acolo.

Aceste vitamine muzicale vor veni sub forma de 2 sau 3 artisti pe articol (poate chiar si 4,5). Nu vor fi prea lungi, fiindca stiu ca lumea prefera sa citeasca un articol intr-un interval de timp egal cu lungimea unei melodii. Voi incerca sa ma rezum la chestii intr-adevar interesante si sa las deoparte datele biografice si alte detalii plictisitoare. Voi incerca de asemenea sa lucrez interactiv cu voi. Fiindca stiu ca multi dintre voi efectiv "traiti" pe YouTube si alte sute de pagini unde se pot asculta si vedea "chestii", sunt convins ca ati intalnit si voi artisti care v-au lasat masca, si n-ati stiut de unde sa-i luati. Ei, foarte bine, e posibil ca eu si nu numai, sa fiu curios de ei si tot ce tine de ei, asa ca imi veti putea da idei, date, poze, linkuri pe adresa easycom@muzicabuna.ro

Ceea ce va rog eu foarte mult e sa nu abuzati de aceasta adresa, iar mailurile sa fie strict legate de acest subiect. Cel mai bine e sa treceti la subiectul mailului "vitamina muzicala", ca eu sa stiu automat despre ce este vorba. In general nu este o regula pentru idei, insa muzica populara, manele, club, heavy metal, worship si muzica minimalista se exclud . Trebuie sa contina cat mai multe valori artistice - asta e regula de baza. (a nu se intelege ca worship, populara si heavy metal nu pot contine valori artistice)

Asadar, de luni vom incepe lupta impotriva gripei manelare si a subculturii cu "Vitamina Muzicala". Over and out!

Inainte de toate vreau sa stabilesc "mood"-ul primei mele insemnari pe acest blog. Cred ca este oarecum important sa auziti si voi exact ce aud eu cand scriu aceste randuri. Dupa ce ati dat "play", ma voi prezenta si eu. Hit it DJ!

Bun. Seara buna, sau ce-o fi cand cititi aceste umile ganduri de-ale mele. Incep mai bland ca sa nu va sperii... Asa, deci, ma numesc Attila. Unii dintre voi ma cunoasteti deja ca moderator al forumului, altii si ca noul administrator al sitului. Unii ma cunoasteti personal sau semi-personal prin mess si telefon, altii inca va intrebati cine-i ciochistul asta care ne-a pus muzica clasica, (voi sunteti ca vecina de pe strada mea, care dupa sapte ani s-a mirat din cale afara, cand mama mea a spus ca ea are un baiat de 23 de ani - da, inca traiesc cu ai mei. Nu e patetic, e romanesc) iar altii probabil imi recunosc nick-ul de la critica muzicala. Ma rog... toate astea conteaza prea putin. Eu sunt "easycom" (easy) pentru toata lumea si imi pare bine de cunostinta. Asa, dati mana unul cate unul, ca nu sunt nici eu caracatita.

Despre ce-o sa mai scriu si eu pe-aci? Despre multe, foarte multe chiar, insa nu prea des ca sa nu va plictisesc. Am sa incerc sa-l fac un blog saptamanal, si voi scrie deobicei prin week-end (week-end pentru voi, ca la mine sambata si duminica se deosebeste de restul zilelor prin mancarea ce-o manc, fiind mai festiva ca restul zilelor.) fiindca atunci sunt destul de odihnit sa ma ocup si de ganduri proprii. In ziua de azi despre orice se poate scrie... De la o soseta gaurita (ce? are si ea povestea ei...), pana la razboiul din Iraq, despre care eu nu stiu nimic, deci va voi scuti de povesti sangeroase cu miros de praf de pusca. Cum spuneam, despre orice se poate vorbi si scrie. Uitati-va la Seinfeld... "un show despre nimic". Ca tot veni vorba de comedianti, va recomand cu multa caldura doi oameni super-comici: George Carlin si Jeff Dunham. Va previn: amandoi cauzeaza dureri de burta de la mult ras.

Daca intre timp s-a terminat piesa pe care v-am pus sa o ascultati, dati "replay", cultivati-va. Pe langa blonde siliconate si tipi umflati de proteine, aveti nevoie si de vitamine muzicale, ca altfel deveniti obezi de la atata subcultura si faceti atac cerebral de la voci "off-key". Da, eu promovez muzica buna, deobicei muzica pe care nimeni nu o promoveaza, si neaparat muzica straina. Industria muzicala din Romania inca nu mi-a dovedit ca ar merita prea multa atentie din partea mea. E si ea acolo, ca petele pe o broasca raioasa. De asta nu sunt absolut sigur, n-am facut broscologie.

Cam atat va si ajunge ca introducere. Sper sa facem o treaba buna impreuna pe acest site, si cum deja stiti, va ascult, ideile sunt binevenite, chiar si criticile la adresa mea, fiindca asa cum spunea si Obama la un moment dat "sunt cel mai interesat de parerea celor care nu sunt de acord cu mine". Usile-mi sunt deschise...