Au trecut cam trei luni de cand Mylene Farmer a lansat albumul Bleu Noir, un album ce a luat fanii pe neasteptate, nimeni stiind ca roscata ar fi petrecut timp in studio.
Spre deosebire de lansarile anterioare, Bleu Noir reprezinta o noutate prin directia muzicala urmata si prin muzicienii cu care Mylene a colaborat, si anume Moby, Archive si RedOne. Da, este primul album din constructia caruia lipseste cu desavarsire Laurent Boutonnat, cel care pana acuma a fost responsabil de partile instrumentale ale pieselor lui Mylene, insa lipsa acestuia este datorata implicarii lui in alte proiecte ce nu i-ar fi permis dedicarea totala albumului de fata. Asadar o directie noua, un experiment, o fantezie poate.
Moby, aflat la a treia colaborare cu Mylene (dupa "Slipping Away/Crier la vie" din 2006 si "Looking for my name" din 2008), e responsabil de sapte titluri de pe album si toate sunt reusite si placute auzului de la prima auditie. Bleu Noir si Toi l'amour sunt dulci balade ce te ung parca la suflet, urmate de bulversantul M'effondre, un cantec la propriu rupt in doua, dupa cum spune si titlul, in concordanta cu versurile si cu vocea grava, a doua jumatate a piesei aruncandu-te intr-un vertij ce te amageste ca pana la urma totul va fi bine. Foarte adictiva piesa.
... Quand tu pars il n'en reste qu'un bleu noir ...
... Car l'amour est a nous pour toujours ...
... Tout vole en eclat, mon sens et puis mon choix ...
Interesant insa intre creatiile lui Moby este perechea de piese Inseparables / Inseparables, prima in engleza, cu versuri scrise de Moby, a doua in franceza, cu versurile scrise de Mylene, insa amandoua spunand aceeasi poveste trista si neimplinita.
Moi, je t'aime comme un fou mais ca tu le sais bien
Garder ton coeur et ton ombre a cote du mien
I wanted to believe in love that it would finally stay
I know now that you're the one that i will always miss.
O surpriza a reprezentat-o colaborarea cu mintea creatoare din spatele grupului Archive care a dat nastere unui numar de trei cantece intunecate si care chiar de nu reusesc chiar din prima sa impresioneze, treptat se impun prin versurile interesante si sunetele deloc caracteristice universului farmerian. Leila, piesa ce am avut posibilitatea sa o ascultam pe siteul oficial inainte de lansarea albumului, este dedicata lui Leila Pahlavi (fiica ultimului sah al Iranului), care a trait o viata in exil si care in 2001 s-a sinucis intr-un hotel din Londra. Diabolique mon Ange, pe de alta parte, e departe de calmul Leilei, dispunand de o constructie muzicala intr-un crescendo ametitor si istovitor la fel ca povestea maltratata si abuzata descrisa in versurile-i.
Dans ma tete un desordre, y remettre un peu d'ordre
N'a jamais vu ma fievre, n'a jamais dit je t'aime
Cependant je l'aime, cependant je l'aime
RedOne e cel responsabil de Oui mais ... non, primul single al albumului, si de ritmata Lonely Lisa. Desi de RedOne ati auzit din cauza pieselor pe care le-a facut pentru Lady Gaga, cele doua cantece pentru Mylene sunt departe de sunetele oferite Gagai, mergand spre un euro-pop ritmat, dar la fel de facil de tinut minte. Oui mais ... non imi pare net superioara Lisei, nu e de mirare ca hotari sa o promoveze.
Bleu Noir e un album intunecat de luminos, o directie noua si placuta in care a evoluat Mylene, ce dovedeste, pentru cine nu a crezut pana acuma, ca spiritul creator a fost mereu al roscatei, Laurent fiind doar modalitatea prin care ideile ei prindeau contur. Un album ce se merita ascultat, chiar daca nu dispune de piese cu orchestratie magistrala precum Innamoramento, Avant que l'ombre sau Si j'avais au moins...
